Mijloacele de comunicare socială (mass-media) reprezintă totalitatea mijloacelor moderne de comunicare în masă.

Cartea, ziarul, radioul, internetul, cinematograful sunt, după cuvântul Preafericitului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, primul aereopag al timpurilor moderne, şi tot atâtea componente ale universului audio-vizual.

Conciliu Vatican II (1962-1965) a emis Decretul “Inter Mirifica” în care este scos în evidenţă rolul presei şi al cinematografului, al radioului, al televiziuni ca instrumente de progres spiritual şi material al omenirii.

Documentul conciliar recomandă: “Toţi fiii Bisericii să se străduiască pentru ca mijloacele de comunicare socială să fie utilizate cu eficienţă în multiplele opere de apostolat”. Şi mai departe: “trebuie încurajate publicaţiile oneste. Pentru a-i hrăni pe deplin pe cititori cu spirit creştin se va crea şi răspândi presa specific catolică” (IM nr. 13 şi 14).

La rândul lor, creştinii să fie conştientizaţi de necesitatea de a răspândi publicaţiile catolice în scopul formării unei judecăţi creştine asupra evenimentelor. Odată cu descoperirea tiparului papalitatea a înţeles că această minunată descoperire a tehnicii a deschis noi căi de comunicare.

“Cu adevărat este dureros, spune Papa Leon al XIII-lea, să vezi creştini citind ziarele care mânuite cu abilitate de necredincioşi, pregătesc ruina credinţei şi moravurilor”.

Papa Pius al X-lea îndrăzneşte să afirme: “Dacă ar trebui să vând crucea mea pastorală, odăjdiile bisericeşti, ca să asigur existenţa unui ziar creştin aş face-o cu multă inimă”.

În timpurile pe care le trăim am ajuns să vedem cu ochii noştri cum toate trăzboaiele sunt războaie de idei. În spatele oricărei baterii de tunuri, tancuri, avioane se ascund ideiile care pornesc bătălia. Avangarda oricărei lupte o duce presa şi o susţin publicaţiile.

Un poet conştient de puterea cuvântului scris, afirmă: “Cuvântul scris, / E un leac sau o otravă / Tu vei muri, dar tot ce ai scris / Rămâne-n urmă drum deschis, / Spre înălţare sau abis, / Spre ocară sau spre slavă”.

Biserica Greco-Catolică şi-a dat seama de rolul presei. În trecut, în Transilvania, presa bisericească a avut rolul de catalizator al luptelor naţionale şi un rol imens în educarea şi creşterea fiilor bisericii.

Scriitori şi ziarişti ca: Gheorghe Bariţiu (1812-1893), Timotei Cipariu (1805-1884), Ion Agârbiceanu (1882-1963), Vasile Vulcan (1841-1907) şi alţii, au ilustrat cu prisosinţă acest lucru.

În 1940 IPSS Alexandru Nicolescu, prin Circulara cu nr. 1050, stabilea că a treia duminică din Postul Mare să fie consacrată Presei. Înaltul Prelat îndemna stăruitor ca preoţii şi credincioşii să fie apostoli şi răspânditori ai presei bune, a presei bisericeşti. Pentru credincioşii din parohii preotul să facă abonamente colective.

Respectând valoarea cuvântului scris – în trecut – şi cu atât mai mult în viitor, trebuie să fim convinşi că presa bună înalţă pe om la înălţimea chemării sale, care să-l apropie de Dumnezeu şi de semeni. Presa bună, presa creştină promovează adevărul, frumosul, dreptatea, concordia între oameni şi de aceea preoţii şi credincioşii de azi au obligaţia de a intensifica şi a contribui la scrierea şi difuzarea presei bune.