Lumea de astăzi ar putea să înveţe multe de la Bernadette Soubirous din Lourdes, afirmă autoare unei noi cărţi despre apariţiile mariane tinerei franceze.

Elizabeth Ficocelli, ziaristă şi autoare a “Lourdes: Font of Faith, Hope and Charity” (Lourdes: Izvor de Credinţă, Speranţă şi Dragoste) (Paulist Press), a mărturisit speranţa sa că Benedict al XVI-lea va prezenta lumii exemplul sfintei în timpul vizitei sale la Lourdes, între 13-15 septembrie.

În acest interviu acordat agenţiei Zenit, Ficocelli comentează motivele pentru care este în creştere continuă popularitatea acestei ţinte de pelerinaje, relatează experienţa sa personală la Lourdes şi mărturiseşte ceea ce speră ca Papa să sublinieze în cursul vizitei sale.

Ce anume atrage Lourdes-ul, mai ales în ceea ce-i priveşte pe străinii care-l vizitează?

Ficocelli: Există mulţi factori care atrag oamenii la Lourdes, chiar şi cu preţul de a străbate oceane şi continente. Cu siguranţă se speră în minuni fizice, aşa cum s-a întâmplat încă din primele zile ale apariţiilor. Asta se evidenţiază în numărul de pelerini bolnavi şi cu handicap la nivel fizic care vizitează în fiecare an capela, venind din toate părţile lumii – peste 70.000 – şi în cei 100.000 de voluntari care călătoresc împreună cu ei pentru a-i asista în timpul pelerinajului lor.

Mai puţin vizibili, însă pentru aceasta nu mai puţin importanţi, sunt pelerinii care merg la Lourdes sperând într-o vindecare mentală şi emotivă. Acest lucru poate include faptul de a se vindeca de deprimare, de boala bipolară şi de dependenţele de orice tip.

Desigur, oamenii se simt atraşi de Lourdes şi din motive spirituale. Unii vin pentru a mulţumi pentru harurile pe care le-au primit, alţii din respect faţă de Sfânta Fecioară şi pentru mesajele de rugăciune şi pocăinţă pe care le-a lansat la grotă.

Mulţi pelerini de la Lourdes – inclusiv eu – au rămas uimiţi de convertirea spirituală care se experimentează în sanctuar în momente emoţionante cum ar fi participarea la procesiuni, cufundarea sau o spovadă profundă şi simţită.

Dumneavoastră aţi avut posibilitatea de a vorbi cu câteva personaje cheie de la Lourdes. Cum s-a întâmplat şi în ce a ajutat cartea dumneavoastră?

Ficocelli: Trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare aspect din această carte, de la invitaţia de a o scrie la experienţa mea de pelerinaj şi la accesul cu adevărat fără precedente. Am fost la Lourdes cu personaje fundamentale. Marlene Watkins a fost prima uşă importantă pe care Dumnezeu mi-a deschis-o. Această “veterană” de la Lourdes mi l-a prezentat pe părintele Regis-Marie de La Teyssonniere, un izvor inestimabil.

Părintele Regis-Marie a fost părinte general la Lourdes timp de 10 ani. Este unul din cei mai mari experţi, scriitor şi conferenţiar al apariţiilor, conform numai marelui teolog marian, părintele René Laurentin. Spre norocul meu, părintele Regis-Marie vorbea engleza. S-a oferit cu foarte mare gentileţe să revizuiască manuscrisul meu pentru a evita orice inexactitate în relatarea istoriei apariţiilor. A obţinut pentru min e şi interviuri cu câteva figuri importante de la sanctuar, cum ar fi Episcopul de Tarbes şi Lourdes, monseniorul Jacques Perrier; părintele Patrick-Louis Desprez, capelan general; doctorul Patrick Theillier, director medical, Gabriel Barbry, ex responsabil al primirii; Philippe Tardy-Joubert, coordonator al Conferinţei Ospitalităţii Internaţionale; părintele Raymond Zambelli, rector; Pierre Adia, director de comunicare, şi numeroşi capelani, voluntari şi alţii.

Aceste interviuri fascinante mi-au permis să prezint un punct de vedere unic despre sanctuar astăzi şi despre importanţa sa pentru viitor. Îndeosebi, am putut să analizez pentru cititorii mei procesul complex de autentificare a minunilor de la Lourdes, convertirea spirituală puternică ce are loc în fiecare zi în confesionale, aşa cum mărturisesc capelanii, reţeaua inegalabilă de voluntari ai sanctuarului şi efectul însemnat asupra tuturor pelerinilor, amintirile personale ale martorilor de la vizitele istorice ale papei Ioan Paul al II-lea la Lourdes, cum s-a calificat şi pregătit sanctuarul pentru a contribui la eforturile Bisericii universale pentru a evangheliza lumea.

Cu ce idei false despre sanctuar v-aţi întâlnit în decursul cercetărilor pentru a scrie această carte?

Ficocelli: Există catolici care ar vrea să catalogheze Lourdes-ul ca o “spiritualitate pre-Vatican II” – cu alte cuvinte, ceva pitoresc şi care probabil are legătură cu superstiţia, dar care în realitate nu are relevanţă pentru lumea modernă.

Am constatat că nimic nu ar putea să fie mai departe de realitate. Experienţa mea în momentul în care am efectuat cercetările şi am scris această carte m-a convins de faptul că Lourdes este un important centru al catolicismului, un loc în care credinţa noastră este vie, vibrantă şi atrăgătoare pentru persoanele de orice vârstă, stil de viaţă şi chiar crez religios.

De exemplu, dacă ideea proprie despre Lourdes este aceea a unui loc pentru mici doamne în vârstă care deapănă rozarii, vom rămâne surprinşi de prezenţa tinerilor care vizitează sanctuarul şi lucrează acolo. Lourdes este un magnet pentru tinerii din toată lumea. Se pot identifica într-adevăr cu Bernadette Soubirous, care în momentul apariţiilor avea 14 ani.

Bernadette este o icoană pentru tinerii catolici, care pot fi şi instrumente puternice pentru a schimba lumea atunci când îi spun “da” lui Dumnezeu. Tinerii nu sunt numai bineveniţi în sanctuar, dar sunt şi necesari, pentru că multe din activităţi ca voluntari cer forţa fizică, vigoarea şi exuberanţa tipice tinerilor.

În al doilea rând, Lourdes nu este un fenomen doar catolic. Este sigur că cea mai mare parte a pelerinilor este de credinţă catolică, dar sanctuarul atrage şi protestanţi, musulmani şi budişti – chiar pe însuşi Dalai Lama – care consideră Lourdes-ul un important centru spiritual pentru lumea de astăzi. Se ştie că ajung la sanctuar şi persoane atee, cea mai mare parte din curiozitate, pentru a încerca să înţeleagă puternica forţă de atracţie exercitată de locurile de acest tip. Multe persoane s-au convertit ca urmare a experienţei lor pozitive la Lourdes.

În sfârşit, Lourdes are o mare importanţă nu numai pentru actualitate, ci şi pentru viitorul Bisericii noastre. Nu este, insistă monseniorul Jacques Perrier, un muzeu istoric pentru a comemora un eveniment din trecut, ci un sanctuar viu care continuă să-i conducă pe oameni spre o spiritualitate mai profundă. Pentru aceasta am lucrat intens cu liderii organizaţiilor de pelerinaje din toată Europa pentru a discerne ariile specifice în care Lourdes poate să ofere Bisericii universale idei şi experienţă. Aceste arii includ misiunea Bisericii cu bolnavii, purtătorii de handicap, tinerii, pacea, Maria, promovarea Euharistiei, slujirea aproapelui, a celor marginalizaţi, a naţiunilor, unitatea creştinilor şi dialogul interreligios.

Se pare că au existat convertiri pentru a propune un nou mod de a judeca minunile care au loc în sanctuar. Puteţi să ne explicaţi mai bine?

Ficocelli: De când au avut loc apariţiile, în urmă cu 150 de ani, milioane de persoane au vizitat Lourdes. Generaţii de persoane au dat crezare rezultatelor miraculoase ale sanctuarului şi ale apelor sale vindecătoare. Însă dacă se priveşte la numărul minunilor aprobate de Biserică, se vede o istorie diferită. Sunt numai 67. Cum de sunt aşa de puţine?

Conform doctorului Patrick Theillier, director medical la Lourdes, această disparitate este rezultatul a trei factori. În primul rând, criteriile folosite pentru a evalua minunile – aceleaşi criterii folosite astăzi pentru a declara autentice minunile în procesul canonic – au fost stabilite în anul 1734. Aceste criterii exclud vindecările spirituale şi psihologice, deoarece nu pot fi măsurate dintr-un punct de vedere ştiinţific. Asta elimină automat un semnificativ număr de vindecări la Lourdes.

În al doilea rând, nu toţi pelerinii care se vindecă dintr-o dată se supun procesului lung şi intens de examinare cerut pentru autentificarea vindecării – sau publicităţii care în mod normal îl însoţeşte. Se aşteaptă, de exemplu, ca acela care este vindecat în mod inexplicabil să se întoarcă la oficiul medical de la Lourdes de câteva ori în decurs de cinci sau mai mulţi ani pentru a dovedi că vindecarea a avut loc în manieră permanentă. Acest lucru pur şi simplu nu este posibil pentru toate persoanele, în special pentru acelea care vin de foarte departe.

În al treilea rând, procesul cere consimţământul şi cooperarea personalului medical de origine al individului şi, lucru mai important, ale Episcopului său. În unele ocazii, medicii şi episcopii nu vor sau nu se pot implica în aceste teme. Conform doctorului Theillier, există peste 7.000 de dosare referitoare la vindecări inexplicabile din punct de vedere ştiinţific în arhiva oficiului medical, cărora le lipsesc câteva condiţii care să le permită să ajungă la faza finală înainte de a fi considerate miraculoase.

Pentru ca Lourdes să poată prezenta lumii o imagine mai echilibrată a ceea ce se întâmplă actualmente în sanctuar, episcopul şi directorul medical au făcut apel la Roma. Intenţia lor nu este aceea de a schimba modul în care Biserica recunoaşte autenticitatea minunilor. Încearcă, pentru a spune mai bine, să creeze o nouă categorie de “vindecări autentice”.

Noua categorie nu va reduce în nici un fel rigoarea procesului de evaluare. Va continua să fie necesară constatarea medicală a situaţiei grave a persoanei şi a schimbării apărută în manieră inexplicabilă din punct de vedere ştiinţific. Totuşi, va fi oferită pentru prima dată posibilitatea de a evalua binefacerile spirituale ale vindecărilor şi va permite persoanelor să dea mărturie despre vindecarea şi convertirea lor spirituală în parohiile lor, o practică actualmente neaprobată de Biserică.

Un al pas important este că Lourdes, prin intermediul Comitetului Medical Internaţional care se reuneşte anual la Paris, reflectează în mod serios să ia în considerare şi vindecările legate de infirmităţi psihologice şi mentale şi asupra modului de a le evalua şi a le prezenta.
După Zenit, 15 septembrie 2008