Cineva spunea odată că dacă Raiul ar avea un departament pentru plângeri, cele mai multe dintre acestea ar fi legate de rugăciuni rămase fără răspuns. Oamenii se roagă mereu şi mereu, dar se pare că nu primesc răspuns la întrebările lor. De ce? Dumnezeu aude cu siguranţă toate rugăciunile, dar poate că răspunsul pe care îl dă nu este cel pe care îl aşteptăm.

O fetiţă s-a rugat pentru un prieten de-al ei grav bolnav, şi i-a spus acest lucru unui bărbat. În final însă băiatul a murit. Când s-a întâlnit din nou cu bărbatul i-a spus: “Prietenul meu a murit.” Bărbatul i-a replicat: “Se pare că Dumnezeu nu a auzit rugăciunea ta.” Fetiţa i-a răspuns: “O, ba da, Dumnezeu a auzit rugăciunea mea. Dar a spus ‘nu’ pentru că îl dorea pe prietenul meu în Rai.”

Nimănui nu îi place să audă “nu” când cere ceva, în special de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu spune “nu” la numeroase rugăciuni. Noi credem însă cu Sfântul Paul că Dumnezeu toate le face spre binele nostru atunci când îl iubim (vezi Romani 8,28). Nu reuşim să înţelegem infinita înţelepciune a lui Dumnezeu în aceste probleme, pentru că gândurile şi căile Lui nu sunt ca ale noastre (vezi Isaia 55,8-9). Cu siguranţă ne-ar place să ştim de ce ne spune uneori “nu”. Sfântul Augustin a dat odată trei răspunsuri la această întrebare, folosind trei cuvinte apropiate în latină: mala, malo şi male.

Mala

Mala înseamnă lucruri rele, sau greşite. Unii oameni pur şi simplu îi cer lui Dumnezeu lucruri greşite, sau lucruri care le vor face rău, spiritual sau fizic. Mulţi se apropie de Dumnezeu în rugăciune de parcă i-ar da lui Moş Crăciun o listă de cadouri pe care le doresc: “Te rog dă-mi o maşină nouă, o vacanţă în Caraibe, un bilet câştigător la loteria din săptămâna aceasta!” Toate cererile din rugăciunile lor sunt pentru lucruri materiale care i-ar adânci şi mai mult în lumesc. Astfel de lucruri pot fi uşor în detrimentul mântuirii şi sfinţirii lor, aşa că Dumnezeu va înclina spre a răspunde cu “nu”. Oricum, din când în când Dumnezeu poate da binecuvântări materiale celor ce le cer, pentru a câştiga afecţiunea şi în final convertirea lor.

Este oare permis să te rogi pentru bunuri materiale? Da, atâta timp cât nu sunt un rău în sine, şi atâta timp cât la finalul rugăciunii adăugăm: “Dumnezeule, îţi cer acestea dacă sunt conforme cu voinţa Ta” sau “Dumnezeule, Tu ştii ce este cel mai bine pentru mine.” Ar fi însă mai bine din punct de vedere spiritual să lărgim perspectiva rugăciunii, pentru a include nevoile adevărate, urgente şi numeroase ale altora.

Malo

Malo înseamnă în greşeală. Prin aceasta, Sf. Augustin se referă la cei care se roagă trăind în greşeală, sau în păcat. În general Dumnezeu nu răspunde unor astfel de rugăciuni. Se spune că “Dumnezeu ascultă pe cei care îl ascultă”. Un exemplu îl avem amintindu-ne de apariţiile din 13 octombrie de la Fatima, când tânăra Lucia i-a cerut Fecioarei Maria să îi vindece pe anumiţi oameni. Fecioara i-a răspuns: “Unii da (vor fi vindecaţi), dar alţii nu. Ei trebuie (mai întâi) să îşi corecteze vieţile şi să ceară iertare pentru păcatele lor.” Dar chiar şi aşa, după cum am spus şi la mala, Dumnezeu poate uneori să împlinească rugăciunile unei persoane care trăieşte malo, pentru a o ajuta în drumul ei de convertire.

Male

Male înseamnă greşit, adică a cere în rugăciune dar în mod greşit. Care este modul corect de a ne ruga? Isus subliniază două calităţi ca fiind esenţiale pentru o rugăciune bine plăcută lui Dumnezeu: încrederea şi perseverenţa. Încrederea este foarte importantă în rugăciune. Isus ilustrează această încredere în parabola femeii care a mers la judecătorul cel nedrept (vezi Luca 18,1-8). Ea i-a cerut în repetate rânduri să îi asculte cererea. În aroganţa lui, judecătorul a tot refuzat-o. O vreme doar. Văduva venea la el atât de des, încât în final judecătorul a cedat.

Sf. Tereza de Lisieux spunea că în principiu noi primim de la Dumnezeu ceea ce aşteptăm. Judecând după toate rugăciunile fără răspuns, am putea concluziona că nu aşteptăm prea multe atunci când ne rugăm. Domnul ne asigură însă de puterea rugăciunii. El ne spune: “Tatăl vă dă orice îi veţi cere în numele Meu” (cf Ioan 15,16). Isus a mai spus următoarele despre cum trebuie să ne rugăm: “De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” (Marcu 11,24). Credem noi întotdeauna că rugăciunea ne va fi ascultată? Tocmai de aceea trebuie să avem încredere atunci când ne rugăm.

A doua calitate cerută pentru a ne ruga corect este perseverenţa. Isus spunea: “Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11,9). Această promisiune întăreşte cu siguranţă încrederea noastră. Să nu uităm însă că Isus nu a spus: “Cereţi o singură dată.” Nici nu a spus: “Bateţi de trei ori şi vi se va deschide!” Perseverenţa ne face să cerem, să căutăm, să batem continuu. Isus ilustrează perseverenţa povestind despre un om care primeşte oaspeţi pe neaşteptate, noaptea (vezi Luca 11,5-8). Omul nu găseşte mâncare acasă pentru oaspeţii săi întârziaţi, magazinele sunt închise, aşa că merge la vecin şi îi bate la uşă. Acesta se culcase deja: “Nu mă deranja, pe mine şi pe familia mea!”, îi spune. Dar când omul insistă şi bate, vecinul nu are ce face şi îl ajută. Nu atât din prietenie, ci pentru că vrea să doarmă.

Reţineţi, parabola urmăreşte să exemplifice perseverenţa, nu faptul că Dumnezeu vrea să doarmă şi de aceea trebuie să insistăm. Încrederea şi perseverenţa sunt lucruri cerute nu dintr-un moft al lui Dumnezeu, ci spre zidirea noastră spirituală. Aşa că să insistăm să batem la uşile Raiului. Să nu ne descurajăm, să nu renunţăm, dar mai ales să fim atenţi ca rugăciunea noastră să nu fie male, să nu fie pentru mala, şi nici noi să nu fim malo. Altfel riscăm să mai adăugăm o rugăciune la departamentul celor etichetate cu “fără răspuns”.