Închipuieşte-ţi că în casa vecinului s-a născut un nou copil şi fratele tău mai mic te întreabă: „De unde a venit păpuşa?” Ce-i răspunzi? Sper că nu-i spui că l-a adus barza, căci pe moment te-ar crede, dar nu peste mult timp se va îndoi. Eu i-aş da îndată răspunsul corect: de la Dumnezeu. Acesta este răspunsul corect, căci sufletul nemuritor care îl deosebeşte pe om de orice altă fiinţă provine de la Dumnezeu. Deocamdată nu este cazul să spui mai mult frăţiorului tău căci, ca şi cum ai vrea să-i explici o problemă grea de matematică, ar înţelege prea puţin.

Taina vieţii

Problema este alta, dacă este vorba de un băiat mai mare. El are deja dreptul ca să cunoască această taină mare: cum creează Dumnezeu fiinţele deci, şi pe om. Căci, într-adevăr, este minunat faptul că Dumnezeu a dat tuturor vieţuitoarelor un germen care să transmită viaţa. Seamănă, de exemplu, o sămânţă de măr în pământ, apoi ocroteşte răsadul fraged şi, nu peste mult timp, se va întări şi va creşte un copac mare. Aceasta este minunea, taina lui Dumnezeu în natură.

Această minune este şi mai mare în cazul omului. Dintr-un germen viu, mic de tot, care fără microscop nu se vede, se va forma omul. Această viaţă nouă creşte şi se dezvoltă în sânul mamei, sub inima ei. În acest germen atât de mic se află tot ceea ce îl va face pe om ca mai târziu să devină bărbat sau femeie, o fiinţă de sine stătătoare.

De obicei, noi oamenii spunem atât de simplu: are ochii albaştri, iar culoarea părului a moştenit-o de la mama sa. Dar explicaţia acestei transmiteri încă nimeni nu a reuşit s-o lămurească pe deplin. Biologii spun că planul trupului, al sufletului şi al caracterului se află deja prezent în acea celulă unică încă de la început. Dar cum se poate ascunde un om întreg în acest mic germen nu mai putem înţelege. Este suficient să ne gândim, de pildă, la geniul muzical al lui Mozart, la talentul artistic al lui Rubens sau la cunoştinţele vaste ale lui Pasteur. Trebuie să ne plecăm cu stimă în faţa acestei taine care ne-a fost dată de bunul Dumnezeu. Este vorba de o taină dumnezeiască în aurora vieţii noastre.

Biserica nu este scrupuloasă în acest domeniu. Chiar şi pe copiii purtaţi în braţe îi învaţă să se roage repetând cuvintele Elisabetei: „Şi binecuvântat este rodul trupului tău!” Şi noi la rândul nostru amintim în rugăciunile noastre de fiecare zi că Isus este rodul trupului mamei sale sfinte. Sau gândeşte-te, de pildă, la misterele de bucurie ale sfântului Rozariu; în acestea ne amintim că sfânta Fecioară Maria a zămislit copilul de la Duhul Sfânt; vizitând-o pe Elisabeta, l-a purtat în sânul ei şi, în cele din urmă, l-a născut la Betleem într-un grajd sărac.

Cum se dezvoltă copilul

Cât timp rămâne copilul în sânul mamei? Să-l urmărim din nou pe Isus! A doua persoană divină, Isus Cristos, s-a născut din preasfânta Fecioară Maria. Şi el, înainte de naştere, a fost purtat în sânul mamei sale timp de nouă luni. Momentul în care Dumnezeu i-a adus la cunoştinţă sfintei Fecioare că va deveni mama lui Dumnezeu se celebrează în fiecare an în Biserică. Această solemnitate se numeşte Buna-Vestire şi se celebrează la 25 martie. Isus Cristos s-a născut la Betleem. Biserica celebrează această solemnitate la 25 decembrie. De la 25 martie până la 25 decembrie avem exact nouă luni, timp în care copilul dumnezeiesc a trebuit să crească şi să se dezvolte în sânul mamei sale.

Celula concepută despre care am vorbit mai sus este fiinţă umană vie. Ea este foarte mică la început, dar se dezvoltă repede şi creşte din ce în ce mai mare. După o lună are deja lungimea de 8 centimetri, iar în a doua lună încep deja să se dezvolte membrele şi unele părţi ale capului. Pe la sfârşitul lunii a cincea, mica fiinţă are deja o mărime de aproximativ 25 centimetri, şi începe să facă primele mişcări, datorită cărora mama simte că nu e singură. Începând cu acest timp se poate observa şi în exterior la o mamă că-şi poartă copilul în sânul ei. Despre o asemenea mamă se spune că este gravidă sau că aşteaptă un copil.

Cât de urâtă şi vulgară este atitudinea acelora care, văzând o asemenea mamă, încep să facă glume prosteşti! Ca şi cum ar fi uitat că şi mama lor i-a purtat odată la fel, în sânul ei. Cred că aceşti nechibzuiţi, înainte de toate, se dispreţuiesc pe ei înşişi.

Dacă te întâlneşti cu o asemenea mamă, fii cuviincios şi cavaler faţă de ea; cedează-i locul în autobuz sau în tramvai; dacă are bagaje mari, ajut-o! Chiar roagă-te pentru ea şi pentru copilul ei! Prin aceasta o cinsteşti pe mama ta.

Ceasul naşterii

Mica fiinţă umană are deja nouă luni. În timpul acestor nouă luni a fost hrănită de mama sa cu sângele ei propriu printr-un cordon care face legătura cu ombilicul copilului. Acest cordon îl leagă pe copil de trupul mamei. La naştere, se taie fiindcă nu mai este nevoie de el. Copilul este deja capabil de viaţă şi în afara trupului mamei. El vine în această lume, se naşte. Desigur, mama are dureri mari când copilul se rupe din sânul ei, căci timp de nouă luni au trăit într-o simbioză completă. Se ştie că uterul mamei se continuă spre exterior cu un canal cilindric numit vagin. Orificiul vaginal se află în parteainferioară a abdomenului. Copilul trebuie să iasă pe această cale. Mamele, atunci când li se apropie ceasul naşterii, merg la spital pentru a avea parte de asistenţa unui medic specializat. Aceşti medici se numesc ginecologi. Înainte, când mama năştea acasă, rolul medicului era suplinit de către moaşă.

Sunt mame care îşi jertfesc viaţa la naşterea copiilor lor pentru ca ei să rămână în viaţă. Deşi, de multe ori, mama s-ar putea salva prin moartea copilului, totuşi nu o face. Când am vorbit odată copiilor despre aceasta, ochii unui băiat de 13 ani s-au umplut de lacrimi. Mai târziu am aflat că mama sa murise la naşterea lui. L-am consolat, asigurându-l că poate să fie mândru oricând de mama sa eroină.

Cât de măreaţă este dragostea de mamă

Sunt mereu cuprins de emoţie când particip la vreo cununie în biserică. Atât mireasa cât şi mirele, la întrebarea preotului, pronunţă acel „da” valabil până la moarte. Totuşi, mi se pare că acel „da” pronunţat de mireasă nu este atât de simplu. El exprimă nu numai fidelitatea faţă de bărbatul ei, dar şi acceptarea suferinţelor care o aşteaptă la naşterea şi creşterea copilului ei. Exprimă chiar, dacă este cazul, dispoziţia de a-şi da viaţa pentru copil. Şi mama ta a pronunţat odată acest „da”.

Ştiinţa medicală a făcut mari progrese. Astăzi, sunt metode prin care suferinţele mamei la naştere se pot diminua din ce în ce mai mult, deşi nu este posibilă înlăturarea lor totală. Aceasta este rădăcina cea mai adâncă şi, totodată, explicaţia pentru care mama îşi iubeşte atât de mult copilul. Degeaba aruncă alţii cu pietre în copilul ştrengar şi rău, ea vede în el pe acela care l-a născut. Şi câte nu face o mamă pentru copilul ei! Înainte de toate, îl hrăneşte cu laptele ei, cu acel lichid preţios care se adună în mamelele ei după naşterea copilului. Aceasta este hrana cea mai bună şi cea mai importantă de care are nevoie copilul nou-născut (de aceea se numeşte şi sugar).

Te-ai gândit vreodată câte a făcut şi câte face mama ta pentru tine? Chiar dacă trebuie să te pedepsească, o face din dragoste, căci vrea să te educe bine. Nu de mult, am citit într-un ziar un articol ce se referea la dragostea maternă. S-a întâmplat după al doilea război mondial. O mamă şi-a oferit un ochi unui soldat pentru ca, cu banii câştigaţi, să poată plăti şcolarizarea copilului ei de 11 ani. Iată dragostea de mamă!

Ştiu că la vârsta ta, băieţilor le este ruşine să-şi exprime simţămintele; totuşi, dacă ai ocazia, spune-i mamei tale că îi mulţumeşti din toată inima pentru tot ce a făcut pentru tine. Ajung doar câteva cuvinte. Inima mamei tale va înţelege ce este în inima ta. Nu uita să o feliciţi de Ziua Internaţională a Femeii! Şi te-ai gândit oare vreodată că aniversarea ta este mai mult sărbătoarea mamei tale care ţi-a dat viaţa? Îmi plac acei băieţi care, cu ocazia aniversării lor, deşi aşteaptă o mică atenţie, un cadou, îşi aduc aminte şi de mamele lor, oferindu-le câteva flori.

A doua naştere

A doua naştere! Poate că ţi se pare curios să auzi aceste cuvinte, dar toţi cei care vor să devină copiii lui Dumnezeu, trebuie să se nască din nou. Mântuitorul spune lui Nicodim că toţi cei care vor să intre în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să se renască. Nicodim, în felul său naiv de a gândi, a înţeles mai întâi cuvintele lui Cristos literar şi a întrebat mirându-se: „Cum se poate naşte omul din nou dacă a îmbătrânit deja, doar nu se poate întoarce în sânul mamei sale ca să se nască din nou!” Cristos însă i-a explicat: „Dacă cineva nu se naşte din apă şi Duh Sfânt nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu”.

Viaţa naturală ai primit-o de la mama ta. După aceea ai fost dus la biserică, unde preotul te-a botezat cu apă, în Duhul Sfânt. Prin acest botez ai fost renăscut din punct de vedere spiritual şi ai devenit copilul lui Dumnezeu prin mijlocirea Bisericii. Duhul Sfânt te-a pecetluit, harul lui Cristos te-a curăţit de orice păcat şi, în sfârşit, ai devenit membru al Bisericii sale. A sădit în sufletul tău germenul virtuţilor dumnezeieşti astfel încât sufletul a fost pecetluit pentru Dumnezeu pe veci.

Să nu uiţi ziua în care, prin botez, ai fost renăscut ca fiu al lui Dumnezeu. De atunci poţi să-l invoci pe Dumnezeu spunând: Tată, eu sunt copilul tău.

Mama noastră pământească ne-a dat viaţa pământească, iar mama noastră sufletească – Biserica – botezându-ne, ne-a dat viaţa veşnică. Aşa cum o iubim şi o cinstim pe mama noastră pământească, la fel trebuie să iubim şi să cinstim Biserica: să fie slava lui Dumnezeu, care prin harul său ne-a chemat în Biserica sa. Niciodată nu vreau să mă despart de mama mea spirituală.

Rugăciune pentru mama

Doamne, prin grija Providenţei tale, mama mi-a dăruit viaţa. Fără ea nu aş exista. Vreau să fiu totdeauna recunoscător faţă de ea şi niciodată să nu uit suferinţa pe care a îndurat-o pentru mine. M-a îngrijit zi şi noapte, mi-a ocrotit trupul şi sufletul. Tată ceresc, ea mi-a vorbit pentru prima dată despre tine, şi tot ea m-a învăţat pentru prima dată să mă rog. Binecuvânteaz-o din belşug pentru tot ceea ce a făcut. Eu n-aş putea să-i mulţumesc îndeajuns. Vreau să-i fac bucurie în toată viaţa mea şi să stau cu respect în faţa ei!

Puteţi cumpăra această carte prin Internet, de la Librăria Presa Bună!