Cum bine se ştie, familia este celula de bază a societăţii şi fiecare membru al familiei se integrează şi îşi petrece cea mai mare parte a timpului în societate. Această orientare obligatorie spre exterior afectează de multe ori viaţa unei familii. Fiecare îşi vede de-ale lui; seara, când se întâlnesc după o zi încărcată, membrii familiei sunt reduşi la tăcere în faţa televizorului sau a calculatorului, spulberându-se orice şansă de a comunica, de a-şi împărtăşi trăirile de peste zi.

Ritmul tumultuos care caracterizează activitatea multora dintre noi, rareori ne oferă momente de tihnă alături de cei dragi. Poate că este şi vina noastră că nu acordăm relaţiei cu membrii familiei importanţa ei reală.

Ne limităm de multe ori să asigurăm un trai decent, imaginându-ne că în felul acesta toată lumea va fi mulţumită şi viaţa noastră de familie e pe făgaşul cel bun! Dar o familie (comuniune de persoane) are nevoie de mult mai mult! Membrii familiei au nevoie să se redescopere mereu, să comunice, să aibă o relaţie interpersonală constantă.

Vacanţa, timp pentru familie

Vacanţa este un bun prilej pentru a ne bucura alături de familia noastră, fără ca fiecare să mai fie preocupat de nenumăratele lucruri pe care le are de făcut, de problemele de serviciu, de şcoală sau de altă natură. Vacanţa este timpul în care membrii familiei trebuie să fie împreună, încercând să înlăture, atât cât se poate, lipsurile pe care le simt în relaţia lor. Vacanţa este timpul în care familia creştină poate să îmbunătăţească practica rugăciunii în comun, a cunoaşterii celuilalt, a comunicării. Şi pentru aceasta nu sunt necesare destinaţii exotice. Pe lângă ieşirile la munte sau la mare, vacanţa oferă ocazia de a redescoperi casa ca loc al întâlnirii membrilor familiei, şi tradiţiile, obiceiurile familiei ca element care realizează unitatea între membrii şi generaţiile aceleiaşi familii.

Familia care este unită în rugăciune, rămâne unită

Rugăciunea în comun este aproape o utopie pentru multe familii de astăzi! Cum să îngenunchez alături de soţul şi de copiii mei? Nu par ridicolă? Şi dacă ar fi să trec peste acest aspect, de unde să răpesc câteva minute? Sunt atâtea de făcut!

Şi totuşi, rugăciunea rămâne mijlocul cel mai puternic, şi de neînlocuit, care ne dă curaj şi ne ajută să mergem contra curentului într-o lume care încearcă prin toate mijloacele să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu şi de adevăratele valori, cum sunt familia, respectul, educaţia.

Papa Ioan Paul al II-lea, în Scrisoarea apostolică ROSARIUM VIRGINIS MARIAE, prin care proclama “Anul Rozariului”, spunea: “Familia care este unită în rugăciune, rămâne unită. Sfântul Rozariu, printr-o veche tradiţie, s-a dovedit în mod deosebit a fi o rugăciune care reuneşte familia. Membrii acesteia, îndreptându-şi cu adevărat privirea spre Isus, redobândesc şi capacitatea de a se privi în ochi din nou, pentru a comunica, pentru a fi solidari, pentru a se ierta reciproc, pentru a o lua de la capăt cu un legământ de iubire reînnoit de Duhul lui Dumnezeu”.

Obişnuiţi de mici cu un timp de rugăciune în familie, copiii şi tinerii ar putea să ne surprindă cu disponibilitatea şi entuziasmul cu care trăiesc aceste momente importante din viaţa familiei. Rugăciunea în familie reprezintă un ajutor spiritual deloc neglijabil, dar nu trebuie privită ca o practică magică ce rezolvă, ca prin minune, orice dificultate.

Cunoaşterea interpersonală

“Familia creştină este o comuniune de persoane, … rugăciunea zilnică şi citirea Cuvântului lui Dumnezeu o întăresc în dragoste” (CBC, 2205). Şi dragostea dintre membrii familiei îi face să dorească să se cunoască mai bine, să se redescopere zilnic, pentru că “iubirea se construieşte, nu se termină niciodată “construirea”, dacă se alege în fiecare zi să se creeze iubire şi să se bucure de ea”.

Vorbeam despre vacanţă ca despre un timp dedicat în totalitate familiei. Relaţiile între membrii unei familii se întemeiază pe cunoaştere, afecţiune şi prietenie reciprocă. Şi în vacanţă, într-o atmosferă degajată, departe de conflictele, problemele şi apăsarea unei zile de muncă, poţi descoperi în celălalt valori pe care nu ştiai că le posedă sau pe lângă care treceai fără să le acorzi prea mare importanţă. Poţi descoperi calităţi sau defecte, pe care vei şti să le fructifici sau să le corijezi, să le impulsionezi sau să le temperezi atunci când va trebui s-o faci. Atunci când o familie vrea să se “şlefuiască”, să devină cu fiecare zi mai unită şi mai primitoare pentru membrii ei, cunoaşterea interpersonală este una dintre condiţiile de bază.

Şi pentru o mai bună cunoaştere, membrii familiei trebuie şi să comunice între ei, să-şi exprime sentimentele, trăirile interioare.

A comunica înseamnă a împărtăşi

“Imposibil să intri în relaţie sau “să faci istorie” prin mutism, prin tăcere, cu prezenţa închisă şi apăsătoare a propriei singurătăţi…”.

Atunci când se comunică sincer, constant şi cu iubire, se evită convieţuirile imposibile, judecarea şi aruncarea unor sentinţe nedrepte asupra celuilalt. A comunica înseamnă a împărtăşi totul, fără a face reproşuri. A comunica înseamnă şi a şti să-l asculţi pe celălalt, să-i “traduci” gesturile care, uneori, pot fi mult mai sugestive decât zeci de cuvinte. Spiritul deschis şi comunicarea într-o atmosferă degajată pot rezolva numeroase probleme sau tensiuni existente în familie.

Rugăciunea în familie, redescoperirea reciprocă şi comunicarea sunt atitudini importante pentru o evoluţie senină şi echilibrată a familiei. Şi pentru că se apropie vacanţa, perioadă în care toţi încearcă să fie mai disponibili faţă de cei lângă care trăiesc, putem începe să aducem mici retuşuri în propria familie, orientându-ne mai mult către aceste trei atitudini. Vacanţa este privită, în general, ca un timp de destindere, de recreere. Dar vacanţa poate fi trăită, fără să se renunţe la celelalte aspecte, şi ca un timp de recreare a relaţiilor familiale.