Specificitatea dialogului în familie este că îl purtăm cu persoana iubită, adică persoana aleasă de noi să ne fie însoţitor de drum în viaţă – poate că este singura dată când alegem cu adevărat. Părinţii şi fraţii ne sunt daţi, copiii care vin sunt dăruiţi de Dumnezeu, pe când soţul sau soţia noi ni-i alegem.

Să facem o introspecţie în viaţa de familie

Majoritatea timpului: aspectele materiale şi fizice – problemele de serviciu, cumpărături pentru mâncare, curat în casă, odihnă, hrănirea copiilor. Poate 70-80% din timpul nostru.

Alt tip de relaţii sunt cele intelectuale. Dar şi cariera profesională. În zilele noastre, dând câteodată, prea mare importanţă aspectului profesional, (carieră, afaceri, vocaţie – de medic, jurist etc.), timpul petrecut în sânul familiei scade în defavoarea unităţii ei.

Al treilea tip de relaţii sunt cele spirituale, religioase. Rugăciunea în comun împreună cu copiii noştri, participările la Sfânta Liturghie, adoraţiile, discuţiile religioase sau grupurile comunitare reprezintă posibilitatea de întâlnire în Dumnezeu între soţi, împreună cu copiii lor şi care uneşte la maximum membrii familiei.

Ca o corelare a acestor trei tipuri de relaţii apare cea sexuală. Este de maxim impact, pentru că ea reprezintă atât iubire şi dăruire, cât şi transmiterea vieţii mai departe şi satisfacerea plăcerii sexuale. Teoria spune că nu poţi să ierarhizezi relaţiile sexuale între celelalte, fiind ceva distinct. De aceea relaţiile sexuale nu pot rezolva neînţelegerile din alte planuri, iar, pe de altă parte, dificultăţile sexuale pot dăuna relaţiilor între soţi în alte domenii.

Chei ale succesului

Ascultarea celuilalt: presupune o anumită tehnică ce se învaţă, dar şi un grad de umilinţă. Dacă ne educăm răbdarea şi dacă ne iubim cu adevărat partenerul şi nu doar ideea de a avea un soţ sau o soţie, vom găsi resursele de a asculta ce spune celălalt.

Încrederea: unuia în celălalt şi apoi faţă de copii.

Locul şi distribuţia de roluri în familie. Dacă privim în interiorul familiei noastre putem certifica valabilitatea principiului dominantului şi recesivului, a “cocoşului şi găinii”. Util este să o faci cât mai devreme pentru că, atunci când apar copiii, ei au nevoie de multă grijă şi răbdare şi timpul unor clarificări se împuţinează semnificativ.

E nevoie de un moderator, adică o persoană care să poată interveni atunci când apar neînţelegeri majore, când comunicarea este blocată iar riscul rupturii este mare. Nu este uşor să-l găseşti. Poate fi din rândul naşilor, părinţilor, rudelor unuia sau altuia, un preot etc. Dacă această persoană este sfătuitorul onest al ambilor şi poate reface punţile dintre cei doi, atunci ar fi util ca familia să o cultive şi să o consulte, cât mai des posibil, eventual chiar preventiv.

În relaţia cu copiii…

…un principiu important este adaptarea mesajului nostru la actualitate. Copiii din noi, cei de acum 20-30 de ani, nu aveau calculator, telefon mobil, internet…

Ascultarea este un principiu reciproc valabil în relaţiile părinţi-copii. Dacă dialogul se transformă în monolog, cum putem aştepta ca, mai ales în situaţii limită, copilul să se destăinuie părinţilor, dacă aceştia nu au educat un stil de comunicare bidirecţională?