“John Paul II, we love you!” – “Ioan Paul al II-lea, te iubim!” Cei care au participat la Zilele Mondiale ale Tineretului îşi aduc aminte cu siguranţă de acest slogan al întâlnirilor cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, scandat cu putere şi iubire de sute de mii, chiar milioane de tineri din toată lumea. Anul acesta, la editura americană Saint Mary’s Press, a apărut volumul John Paul II, We Love You. World Youth Day Reflections 1984-2005, editat de Barbara A. Murray, unde sunt reunite mesajele Sf. Părinte pentru fiecare din cele şaptesprezece Zile Mondiale ale Tineretului (ZMT) care au avut loc până acum, împreună cu reflecţii ale unora din participanţi. Cu ajutorul acestui volum aş dori să evoc câteva din aceste experienţe deosebite pe care le-am trăit ca participant la întâlnirea din Roma în 2000.

Dar ce sunt aceste întâlniri? Sfântul Părinte de pie memorie, într-o scrisoare din 8 mai 1996 către Cardinalul Eduardo Francisco Pironio, evalua în felul următor ZMT:

“Mai întâi, cum să nu îi mulţumim lui Dumnezeu pentru numeroasele roade produse de Zilele Mondiale ale Tineretului la multe nivele diferite? Prima întâlnire, ţinută în Piaţa Sf. Petru în Duminica Floriilor în 1986, a început o tradiţie de întâlniri mondiale şi diecezane în ani alternativi, subliniind, ca să spunem aşa, dimensiunea locală şi universală a angajării apostolice indispensabile a tinerilor.

Zilele s-au născut de fapt şi ca răspuns la o iniţiativă a tinerilor înşişi, dintr-o dorinţă de a le oferi o ‘pauză’ semnificativă în pelerinajul continuu al credinţei, care este într-adevăr hrănită de întâlniri cu tineri din alte naţiuni şi de împărtăşirea experienţelor proprii.

Principalul obiectiv al Zilelor este să facă din persoana lui Isus centrul credinţei şi vieţii fiecărui tânăr, pentru ca El să poată fi punctul lor constant de referinţă şi de asemenea inspiraţia fiecărei iniţiative şi angajament pentru educarea noilor generaţii. Acesta este sloganul fiecărei Zile Mondiale, iar de-a lungul acestui deceniu Zilele au fost ca o chemare neîntreruptă şi urgentă de a construi viaţa şi credinţa pe stânca care este Cristos.” [1]

Întâlnirea din 2000, a cinsprezecea, a avut un caracter special, având loc în Anul Jubiliar. Tema ei a fost: “Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1,14). Făceam parte dintr-un grup de cincizeci de voluntari români veniţi, alături de voluntari din lumea întreagă, să ajute la pregătirea şi desfăşurarea întâlnirii.

Era 15 august, Adormirea Maicii Domnului, prima zi a întâlnirii. În jurul amiezii am urmărit cu groază puhoaie de pelerini îndreptându-se spre Piaţa Sf. Petru, unde urma să aibă loc deschiderea şi întâlnirea cu Sf. Părinte. Metrourile erau pline, nu se opreau în staţii, o atmosferă încărcată şi agitată. Deşi mai erau ore până la momentul deschiderii, piaţa era plină ochi, iar accesul nu se mai putea face decât de pe Via della Conciliazione, la distanţă mare de piaţă. Eram deja dezamăgiţi că nu vom putea fi aproape de Sf. Părinte, dar, minune, poliţiştii, văzându-ne îmbrăcaţi ca voluntari, ne-au permis să intrăm pe la coloanele lui Bernini, chiar în mijlocul pieţii. Am reuşit să ne strecurăm printre miile de pelerini, dar pietrele cu care era pavată piaţa erau atât de fierbinţi, că nu se putea sta pe ele. Un tun de apă gigantic ne mai răcorea sporadic, dar ce erau cei câţiva stropi la atâta amar de lume? În sfârşit a apărut şi Sf. Părinte, salutat frenetic cu “John Paul II, we love you!”. Papa şi-a început mesajul foarte direct, cu o întrebare:

“Ce căutaţi? Ori, mai bine, pe Cine căutaţi? Nu poate fi decât un singur răspuns: aţi venit să-L căutaţi pe Isus Cristos! Dar Isus Cristos a pornit să vă caute înaintea voastră. Celebrarea Jubileului nu poate avea alt înţeles decât acela al celebrării şi întâlnirii lui Isus Cristos, Cuvântul Care S-a făcut trup şi a venit să locuiască printre noi.”

Atunci nu mi-a trecut prin cap, dar mai apoi mi s-a părut că mulţimea aceea de tineri era parcă mai însetată de cuvintele Vicarului lui Cristos decât de apa din furtunul tunului.

Mesajul Papei este extraordinar, înflăcărat şi puternic:

“În zorii noului mileniu, vă adresez din nou chemarea grabnică de a deschide largi porţile lui Cristos Cel care ‘le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu celor care L-au primit’ (Ioan 1,12). A-L primi pe Isus Cristos înseamnă să primeşti de la Tatăl porunca de a trăi iubindu-L pe El şi pe fraţii şi surorile noastre, arătând solidaritate tuturor, fără deosebire; înseamnă să crezi că în istoria omenirii, chiar dacă este marcată de rău şi de suferinţă, cuvântul final îi aparţine vieţii şi iubirii, pentru că Dumnezeu a venit să locuiască printre noi, ca noi să putem locui în El.”

Cum să nu ne înflăcăreze asemenea cuvinte? Cum să nu primim chemarea de a deveni copii ai lui Dumnezeu? Ascultându-l pe Sfântul Părinte, am înţeles puţin din ceea ce experimentaseră cei care-L ascultau pe Isus acum mai bine de două mii de ani, anume că “El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Matei 7,29).

Papa continuă în acelaşi mesaj:

“Tineri de pe toate continentele, nu vă temeţi să fiţi sfinţii noului mileniu! Fiţi contemplativi, iubiţi rugăciunea; trăiţi-vă credinţa în mod coerent şi fiţi generoşi în slujirea fraţilor şi surorilor voastre, fiţi membri activi ai Bisericii şi constructori ai păcii. Ca să reuşiţi în acest exigent proiect de viaţă, ascultaţi-I continuu Cuvântul, întăriţi-vă cu Sacramentele, mai ales cu Sfânta Împărtăşanie şi cu Spovada. Domnul vrea să fiţi apostoli neînfricaţi ai Evangheliei Lui şi constructorii unei noi omeniri.”

Un adevărat program de viaţă, exigent, dar care respiră aerul tare al înălţimilor! Închei aceste rânduri cu ultima parte a predicii Sf. Părinte Benedict al XVI-lea cu ocazia Sfintei Liturghii inaugurale, celebrată în 24 aprilie. Întâlnirea Mondială a Tineretului de anul acesta, de la Köln, va avea în centru un nou pontif, un alt Petru, dar acelaşi vicar al lui Cristos:

“Nu vă temeţi de Cristos! El nu vă ia nimic, şi vă dă totul. Când I ne dăruim Lui, primim înapoi însutit. Da, deschideţi, deschideţi larg porţile lui Cristos – şi veţi găsi viaţa adevărată.”

Note