CE FEL DE om este acesta?

Este tipicar in legatura cu aspectul, casa si posesiunile sale. Vrea pe cat posibil mai mult sex si alege partenerii mai ales dupa aparente. Este absorbit de propria persoana si nu vrea implicare emotionala. Crede ca o femeie l-ar inabusi si un copil ar fi o povara.

Suna cumva a comportament de homosexual?

Este si idealul masculin promovat de Playboy inca din anii 1950. La Judecata de Apoi, cand vor fi intrebati “care este esenta umanitatii?” cred ca vor spune: “A cauta femei si copii. Barbatii sunt agenti ai lui Dumnezeu, prin crearea si sustinerea unor noi vieti. Familia este celula de baza a vietii umane.” Insa in 1972, 3 din 4 studenti de colegiu isi luau ideile despre masculinitate din Playboy, cu un pret incalculabil pentru ei insisi, femei, copii si societate.

Similaritatea intre idealul Playboy si cel homosexual nu este o coincidenta. “Raportul Kinsey” [1] (1948) a determinat [in Occident, n. A.M.] atitudinea actuala despre sex. A promovat exprimarea sexuala dezlantuita si a devenit manifesul contraculturii si revolutiei sexuale. L-a inspirat pe Hugh Hefner [2] sa porneasca Playboy in 1953. Esential, raportul prezenta comportarea sexuala aberanta atat de comuna, incat sa para normala. Multumita psihologului dr. Judith Reisman [3], stim acum ca Alfred Kinsey si “raportul Kinsley” erau un fals. Kinsey, profesor de zoologie la University of Indiana, pretindea a fi un familist conservator. In fapt, el a a abuzat de copii si a fost un homosexual pervers care isi seducea studentii si isi forta sotia sa joace in filme pornografice produse acasa.

Planul lui Kinsey era, dupa cum spune Reisman, sa “inlocuiasca ceea ce vedea ca pe o ingusta era procreationala iudeo-crestina” cu un promiscuu “paradis bi/gay-pedofil”. (Dr. Judith Reisman, Crafting Gay Children: An Inquiry, p.4) Mai mult de 25% din subiectii sai erau prostituate si detinuti printre care numerosi condamnati pentru agresiuni sexuale. Kinsey, care a murit prematur de o boala asociata cu masturbarea in exces, a afirmat ca 10% din barbatii americani sunt homosexuali cand, in fapt, procentul real este de 2%.

Reisman conchide: “Patologia crescanda a Americii…predata in scoli…reflectata in artele noastre, in presa, lege si politica publica, oglindesc din plin psihopatologia sexuala a echipei lui Kinsey.” (Dr. Judith Reisman, Kinsey: Crimes and Consequences)

Hugh Hefner a opinat ca raportul Kinsey “a produs o trezire sexuala extraordinara, in special datorita atentiei pe care i-a acordat-o media…Eu il vad pe Kinsey ca inceputul. Cu siguranta cartea sa a fost foarte importanta pentru mine.” Cu mesianica fervoare, Playboy a transportat mesajul sau de emancipare sexuala catre barbatul american care, in anii 1950 si 1960, inca mai credea ca sexul este facut pentru casnicie. Dar libertatea era iluzorie. Tinta Playboy, tinta tuturor creatorilor de pornografie, era sa inrobeasca omul, fantasmelor. Ca sa faca aceasta, trebuia sa ii impiedice de la a-si gasi adevarata satisfactie in mariaj. In cuvintele lui Reisman, “Playboy a fost prima revista care sa exploateze teama elevilor de liceu de femei si familie concomitent. Playboy li s-a oferit ca un substitut de incredere, confortabil, pentru dragostea monogama heterosexuala.” (Dr. Judith Reisman, Soft Porn Plays Hardball, p 47)

Acesti “inamici de moarte,” Playboy si feministele, au gasit teren comun in ura contra heterosexualitatii sanatoase exprimata in familia traditionala. Ca un rezultat al revolutiei (homo)sexuale, societatea sufera acum de o epidemie de destramari de familii, pornografie, impotenta, abuzuri sexuale asupra copiilor, violenta sadosexuala, sarcini la adolescente, un coctail de boli cu transmisie sexuala si, evident, SIDA. Rata natalitatii a scazut mult dupa 1960 si acum este sub rata de inlocuire. Dar noi nu trebuie sa stam in calea progresului social!

Homosexualitatea este o tulburare a dezvoltarii ce apare atunci cand un copil de sex masculin esueaza in relatia cu tatal sau. Psihologul Richard Cohen, in “Coming Out Straight: Understanding and Healing Homosexuality” (2000) argumenteaza convingator ca, prin relatii sexuale cu alti brabati, homosexualul adult incearca sa compenseze dragostea tatalui refuzata in adolescenta. Cohen insusi a fost un homosexual, acum insa este casatorit si are trei copii. El atribuie lesbianismul unei reactii a femeii refuzate sau abuzate de tata. El a vindecat sute de homosexuali, insa acum este atacat constant pentru subminarea agendei politice a homosexualilor (redefinirea normelor societale).

Psihiatrul Jeffrey Satinover a atras atentia asupra unei alte cauze a homosexualitatii. Un studiu facut in 1990, avand ca subiecti 1.000 homosexuali, arata ca 37% din acestia au fost agresati sexual de un partener mai in varsta sau mai puternic, inainte de varsta de 19 ani. (Homosexuality and American Public Life, 1999, p.24). In plus, conform lui Anne Moir in “De ce nu calca barbatii rufe,” unii barbati ar putea fi “nascuti homosexuali” din cauza unor dezechilibre hormonale [teoria “genei homosexualitatii” nu a fost niciodata dovedita, n.A.M]. Ei insa ar fi doar o minoritate in minoritate.

Multe decenii, homosexualilor li s-a spus ca erau bolnavi si erau persecutati cu cruzime. Solutia lor: sa convinga lumea ca, de fapt, heterosexualii sunt cei bolnavi. In 1973, au intimidat the American Psychological Association pentru ca aceasta sa proclame homosexualitea normala. Impreuna cu feministele (care cred ca heterosexualitatea este in mod inerent opresiva) homosexualii au inceput sa distruga toate institutiile heterosexuale: masculinitatea, femininitatea, casatoria, familia, cercetasia, sporturile, armata, sistemul de educatie si mostenirea noastra iudeo-crestina.

Folosindu-se de relatiile in mass-media, homosexualii si suporterii lor liberali dicteaza acum sensibilitatea noastra culturala. Ei sunt responsabili pentru aceasta obsesie a sexului pornografic care abunda in televiziune, muzica video si internet. Aceasta stagnare a dezvoltarii umane este caracteristica homosexualilor care au dificultati in a lega relatii satisfacatoare pe termen lung. Cu femei hetero actionand ca barbati si vice-versa, am devenit exact ca ei.

Activistii feministi si homo cred ca moralitatea traditionala a fost inventata pentru a perpetua un status quo injust. De fapt, moralitatea inseamna intelepciunea acumulata a umanitatii privitor la ceea ce este sanatos – si, in ultima instanta, indestulator. Perversiunea este o deviere de la ceea ce este sanatos. Moralitatea heterosexuala plaseaza sexul in contextul iubirii si/sau mariajului deoarece “umanizeaza” apetitul sexual. Asigura ca cel mai profund si intim act fizic dintre doi oameni exprima o legatura emotionala si spirituala. Este singurul mod in care sexul poate fi cu adevarat satisfacator atat pentru barbat cat si pentru femeie. Este si sanatos pentru societate, intrucat duce la rezultatul necesar si natural al iubirii, copiii.

Cu ajutorul lui Hugh Hefner, Alfred Kinsey a detasat sexul de dragoste si dragostea de procreatie. El l-a redus la o alta simpla functiune fizica, precum urinarea. Homosexualii se dau in vant dupa sexul anonim la bai; cei mai multi au zeci sau sute de parteneri pe an. In formele cele mai extreme, acesta este modelul pe care l-au adoptat heterosexualii.

In concluzie, “revolutia sexuala” a fost in realitate un triumf al normelor si valorilor perverse homosexuale. Agenda homo-feminista doreste sa redefineasca sanatatea ca devianta si vice-versa, si a reusit sa o faca. In patruzeci de ani scurti, aproape toate constrangerile sexuale s-au dizolvat iar societatea heterosexuala se clatina. Caderea culturala si sociala se va accentua. Avem nevoie de o contrarevolutie.

Link de folos: National Association for Research & Therapy of Homosexuality (SUA)

Note:

[1] Alfred Kinsey, autor al studiilor Sexual Behavior in the Human Male si Sexual Behavior in the Human Female, este principalul responsabil pentru actuala viziune pe care Occidentul o are astazi despre homosexualitate
[2] Hugh Hefner, fondatorul si editorul revistei Playboy
[3] Dr. Judith Reisman, foarte popular psiholog american apropiat cercurilor religioase, si-a dedicat munca demontarii concluziilor mincinoase ale studiilor lui Kinsey si opozitiei fata de “noua moralitate sexuala” din SUA