L-am cunoscut pe Philip Lawler doar virtual, prin corespondenţa electronică ce o purtăm de peste cinci ani. Este editorul agenţiei de ştiri CWNews (Catholic World News), şi al revistei Catholic World Report – ambele bine cunoscute şi respectate în America. Până ne-am permis să plătim abonamentul la CWNews, Philip a fost amabil şi ne-a oferit ştirile gratuit. Aceasta se întâmpla prin 2000, când puneam pe picioare, împreună cu soţia şi cu Clemente Fătu, serviciul de ştiri pe care astăzi lumea îl ştie sub numele de Catholica. Încă de la primele corespondenţe am aflat cu surprindere că Philip are şapte copii şi mi-am dorit de mult timp să stau de vorbă cu el despre aceasta. În noiembrie 2004 am purtat în sfârşit dialogul mult visat şi mai jos aveţi rezultatul.

Radu Capan: Conduceţi Catholic World News, cel mai important serviciu de ştiri catolic independent din SUA. Spuneţi-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră şi despre munca dumneavoastră.

Phil Lawler: De 12 ani, sunt editorul revistei lunare de ştiri Catholic World Report. Este o slujbă foarte bună pentru mine, deoarece îmi permite să lucrez ca jurnalist catolic independent: fidel Bisericii şi magisteriului, dar liber de controlul oricărei dieceze sau oricărei alte organizaţii. De-a lungul acestor 12 ani, cea mai mare parte a muncii mele s-a desfăşurat pe internet. Mi-am amenajat un birou la noi acasă. (Acest lucru este important pentru mine, deoarece soţia mea Leila şi cu mine – în special ea – ne ocupăm de educaţia copiilor noştri, care urmează şcoala la domiciliu, cu noi. Aşa că suntem foarte ocupaţi tot timpul: munca mea este aici; şcoala copiilor este puţin mai încolo!) Revista Catholic World Report este publicată de Ignatius Press, din San Francisco – de cealaltă parte a Statelor Unite faţă de Massachusetts, unde locuim noi. Aşadar comunicăm prin email.

La mijlocul anilor 1990, mi-am dat seama că internetul creştea într-un ritm alert, oferindu-ne oportunitatea de a transmite ştirile mult mai repede decât o permitea jurnalismul tipărit. Astfel am înfiinţat Catholic World News: prima agenţie catolică de ştiri care lucrează exclusiv pe internet. CWN a crescut constant de-a lungul anilor şi suntem încă cel mai mare serviciu pe internet de limbă engleză. (Îi invit pe cititorii vorbitori de limbă engleză să ne viziteze situl: www.cwnews.com) Asemenea revistei, CWN este independent, dar fidel Bisericii. Suntem implicaţi într-o bătălie a ideilor şi cred că este extrem de important să le oferim oamenilor o înţelegere corectă asupra lumii, dintr-o perspectivă catolică autentică. Este foarte uşor să găseşti ştiri scrise de mass media dintr-o perspectivă liberală seculară; noi oferim o alternativă vitală.

- Ştiu că aveţi şapte copii. Felicitări! Într-o lume în care majoritatea părinţilor consideră că 1-2 copii sunt “de ajuns”, de unde această deschidere faţă de viaţă, faţă de a avea mulţi copii?

- Ei bine, îmi iubesc soţia şi, mulţumesc lui Dumnezeu, şi ea mă iubeşte. Când doi soţi se iubesc, este cât se poate de natural să aibă copii. Dacă ne gândim bine, întrebarea adevărată trebuie să fie: De ce atât de multe cupluri au atât de puţini copii? Dacă laşi natura să îşi urmeze cursul, vor exista mulţi copii. Iar dacă nu laşi natura să îşi urmeze cursul, ce faci atunci? Nu îi spui de fapt partenerului tău: “Îţi dăruiesc totul – cu excepţia fertilităţii mele”? Încercăm să ne împărtăşim iubirea total, fără a reţine nimic!

Nu suntem foarte bogaţi, potrivit standardelor americane. (Cred că majoritatea oamenilor din lume ar considera că trăim o viaţă foarte confortabilă, şi aşa este. Însă mulţi dintre foştii mei colegi de şcoală au mult mai mulţi bani de cheltuială.) Eu însă mă consider un om foarte, foarte bogat. De ce? Datorită copiilor! L-aş vinde pe vreunul dintre ei pentru 10 milioane de dolari? Cu siguranţă nu! Aceasta înseamnă că am ceva care valorează mai mult de 70 milioane de dolari! Copiii sunt o mare bogăţie. Fiecare este diferit, fiecare ne arată lucruri noi în fiecare zi, făcând viaţa mai interesantă în atât de multe moduri. Nu există nimic mai fascinant decât a urmări un copil cum creşte şi devine adult.

Desigur, facem multe sacrificii pentru copiii noştri. Dar toate merită. Acesta este scopul nostru în viaţă: a creşte copii buni, puternici, credincioşi – care să crească la rândul lor proprii lor copii buni, puternici, credincioşi! Când voi muri şi voi sta înaintea lui Dumnezeu pentru a da socoteală de viaţa mea, nu cred că El mă va întreba despre tirajul revistei. Mă va întreba, în primul rând, dacă am fost un soţ şi un tată bun. Aceasta este viaţa mea; munca mea profesională vine pe locul doi.

Din fericire, însă, deoarece suntem toţi acasă în cea mai mare parte a timpului, munca mea profesională merge împreună cu viaţa de familie. Petrecem mult timp stând de vorbă, în special la masă, povestind cu copiii despre evenimentele din lume şi ascultând ce au ei să ne spună. Acesta este timpul meu favorit din zi.

- Sunt sigur că viaţa cu şapte copii nu este una uşoară, cu toate satisfacţiile pe care le aduce. Ce sfat aţi da celor care doresc să aibă mulţi copii?

- Îmi amintesc că ţi-am spus o dată, prin email, că este mai uşor să ai trei copii decât doi! Cu doi copii, mâinile îţi sunt pline. Când vine al treilea copil, cel mai mare este la vârsta la care începe deja să ajute la unele munci casnice. Oamenii se gândesc că este foarte costisitor să ai copii şi se îngrijorează că nu îşi pot permite să aibă mai mulţi. Este o îngrijorare legitimă, dar ţineţi minte că fiecare nou copil este mai puţin costisitor. Nu trebuie să cumperi un pătuţ nou, dacă unul dintre ei creşte până când vine celălalt. Nu ai nevoie de o altă cameră în casă, dacă 2 sau 3 copii pot împărţi aceeaşi cameră. Cumperi mai multă mâncare, la un preţ mai scăzut. Şi încă ceva, pe măsură ce cresc, încep să lucreze în casă, ajutându-vă.

Cei doi copii mai mari ai noştri sunt acum adulţi, au absolvit facultatea, şi au propriile lor cariere. Când Leila şi cu mine vom fi în vârstă, ei vor putea să aibă grijă de noi, aşa cum şi noi am avut grijă de ei. Şi deoarece sunt 7, toţi vor putea să ajute – astfel părinţii lor nu vor fi o povară prea mare pentru nici unul dintre ei.

Când eram copil, era un lucru obişnuit să ai o familie numeroasă – în special în comunităţile catolice. Eu însumi provin dintr-o familie cu şase copii. Apoi însă, în anii 1970 şi 1980, majoritatea cuplurilor au început să aibă doar 1-2 copii – deşi aveau un venit mult mai mare, putând întreţine o familie numeroasă! Mult timp, oamenii făceau comentarii uneori chiar răutăcioase: “De ce aveţi atât de mulţi copii?” Acum însă am remarcat că atitudinile se schimbă. Când le spun oamenilor că am şapte copii, ei spun mai degrabă: “Dumnezeu să vă binecuvânteze”.

- Pentru că suntem aproape de Crăciun, spuneţi-ne cum îşi petrece familia dumneavoastră această perioadă minunată?

- După cum probabil ştiţi, Crăciunul este un imens spectacol comercial în SUA: oamenii cumpără, şi cumpără, şi cumpără – totul este o orgie consumistă! Ceea ce este mai rău, aceasta distrage atenţia lor de la adevăratul motiv al sărbătorii, care este – să ne amintim acest lucru – naşterea unui copil. Naşterea oricărui copil este întotdeauna un miracol. (Am fost prezent la naşterea fiecăruia dintre copiii noştri; am plâns întotdeauna de bucurie.) Însă naşterea copilului Isus este cel mai mare miracol, şi trebuie să îl celebrăm, fără a fi distraşi de lucrurile materiale.

Am trecut printr-o perioadă, în urmă cu câţiva ani, când nu prea aveam mulţi bani, chiar şi plătirea facturilor fiind o greutate pentru noi. Acel timp de sărăcie a fost un lucru foarte bun pentru familia mea. De fiecare dată, de Crăciun, ne dădeam unul altuia cadouri mici, lucruri făcute chiar de noi. Nu erau cadouri scumpe sau dichisite, dar în ele fiecare dintre noi puneam multă atenţie. Acum, că avem mai mulţi bani, încercăm încă să păstrăm acea atitudine: daruri mici, personale.

De asemenea, ne rugăm foarte mult în familie, în special în Advent, pentru ca să ne pregătim pentru Crăciun. Şi încă un lucru important: noi celebrăm toate cele 12 zile ale Crăciunului, până la Epifanie. În timp ce frenezia comercială ia sfârşit, noi încă sărbătorim: avem la masă o mâncare mai deosebită, sau ne jucăm ceva deosebit, sau facem ceva deosebit în fiecare dintre aceste zile.

În Anul Jubiliar, ne-am luat toate economiile din bancă şi am mers la Roma de Crăciun. Am fost în Piaţa San Pietro – întreaga familie – pentru Liturghia celebrată noaptea de Sfântul Părinte. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am făcut vreodată, ca familie; fiecare dintre copii îşi va aminti acea noapte pentru tot restul vieţii.

- Vă mulţumesc în numele cititorilor noştri. Dacă mai doriţi să le împărtăşiţi ceva, vă invit să o faceţi.

- Un lucru important: dacă aveţi copii, asiguraţi-vă că rămâneţi voi înşivă puţin copii. Copiii mici sunt minunaţi pentru că ştiu cum să se joace: să te laşi captivat de bucuria vieţii, doar ca să te distrezi, şi nu pentru vreun motiv anume. Dacă poţi să li te alături şi să faci aceasta cu ei, vei rămâne tânăr, iar aceasta te va ajuta să depăşeşti momentele dificile din viaţă.

Şi apoi mai există încă un lucru la care copiii se pricep foarte bine: ei au încredere în părinţi. Atunci când au probleme, merg la mama şi la tata, şi cred cu tărie că părinţii lor le vor rezolva orice problemă ar avea ei. Copiii pot fi deci încrezători, relaxaţi, lăsând problemele în mâinile părinţilor. Aşa trebuie să facem cu toţii, adesea chiar: să mergem la Tatăl nostru, să îi spunem problemele noastre, şi apoi să le lăsăm în mâinile sale, ştiind că El va avea grijă de noi.

Rugaţi-vă – rugaţi-vă mult – cu copiii voştri şi pentru copiii voştri. Şi pentru copiii lor, pentru copiii copiilor lor, şi pentru stră-stră-nepoţii dumneavoastră pe care nu îi veţi vedea niciodată. Nu ştim ce va aduce viitorul, dar ştim că suntem instrumente ale lui Dumnezeu în construirea acestui viitor, şi că cea mai bună cale pentru a ne pregăti pentru viitor este să aducem pe lume creştini buni, fermi, gata să facă faţă lumii cu credinţă.