Cât de înţelept erai tu încă din tinereţile tale, ca Nilul revărsai învăţătura ta!
Renumele tău a pătruns până la insulele cele mai depărtate
şi preţuit ai fost pentru dragostea ta de pace!
(Sir 47,14.16).
Solomon a fost un rege înţelept care a iubit pacea, iar pe parcursul vieţii sale întreg regatul său s-a bucurat de linişte şi bună stare. Însuşi numele de Solomon a fost de bun augur, el însemnând “pace” şi “prosperitate”, domnind la Ierusalim între anii 970-931 îC. Strădania lui principală a fost să-şi construiască o reşedinţă pe măsură şi să introducă la curtea sa un anumit “stil”, în demnitate şi strălucire, care i-a dus faima până departe. A introdus reforme în toate domeniile de activitate, în cultură, în armată, în administraţie.
Viaţa lui Solomon este prefaţată de două momente deosebite, prin care a rămas în amintirea tuturor: vizita întreprinsă la Gabaon, o mică localitate situată la nord de Ierusalim şi judecata dreaptă a regelui. Despre aceste lucruri Biblia ne vorbeşte în cartea 1Re 3. La Gabaon, Solomon nu i-a cerut lui Dumnezeu nici viaţă lungă, nici bogăţii şi nici linişte din partea duşmanilor, i-a cerut un singur lucru, i-a cerut înţelepciune, ca să poată deosebi binele de rău. Dumnezeu îi asculta rugă:
“Iată, Eu îţi dau o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum nu a mai fost nimeni înaintea ta şi nu se va mai scula niciodată ca tine. Mai mult, îţi voi dărui ce nu mi-ai cerut: bogăţii şi glorie, aşa încât în timpul vieţii tale nu va mai fi nici un rege ca tine!” (1Re 3,12-13).
Biblia ne descrie în 1 Re 5,1-11 bogăţiile fără margini care erau la curtea lui. Însăşi regina din Saba, un regat care se afla, cu toată probabilitatea, undeva prin Yemenul de astăzi, se prezintă în una din zile la Ierusalim, atrasă de faima regelui, care era cunoscut la toate curţile Orientului. El reuşise să construiască Templul, cu care se mândrea cel mai mult. De fapt, întreg capitolul 5 este un text în termeni laudativi la adresa lui Solomon. Acesta excela, înainte de toate, prin calităţile sale scriitoriceşti, dar şi prin alte cunoştinţe de tot felul. Biblia notează toate aceste lucruri:
“A rostit trei mii de pilde şi a scris o mie cinci cântări. A vorbit despre pomi, începând de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid. A vorbit, de asemenea, despre animale, despre păsări, despre viermi şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor regilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui!” (1Re 5,12-14).
În realitate, Biblia atribuie diferite cărţi regelui Solomon, cum ar fi: Cântarea Cântărilor, Proverbele, Qoheletul şi, mai nou, Cartea Înţelepciunii. Că Solomon a scris diferite cărţi biblice, o confirmă şi Talmudul, o carte sfântă pentru evrei, însă mult mai recentă decât Biblia. Acolo se afirmă la un moment dat: “Când a fost tânăr, Solomon a scris Cântarea Cântărilor, când a ajuns un bărbat în toată firea a scris cartea Proverbelor, iar când a îmbătrânit şi nu mai aştepta nimic de la viaţă, a scris cartea lui Qohelet sau cartea Eccleziastului.”
Aşa cum se întâmplă mai de fiecare dată în istorie, nu sunt numai zile frumoase şi cu soare, ci sunt destule mohorâte şi cu nori grei. Astfel şi regele Solomon a avut parte şi de unele şi de altele. El a săvârşit tot ce era mai rău în faţa Domnului, iar inima sa s-a îndepărtat tot mai mult de ceea ce i-a promis când era tânăr. Bogăţiile i-au sucit minţile, gloria l-a năucit, iar puterea l-a orbit (cf. 1Re 11,1-13). Nu mai era Solomon cel de la început, un rege bun şi înţelept, cu frica lui Dumnezeu şi iubitor de ceea ce este frumos şi bun. În Noul Testament stă scris: “Acolo unde este comoara ta, acolo este şi inima ta!” Înclin să cred că aceste cuvinte se potrivesc cel mai bine cu viaţa zbuciumată şi activitatea plină de succese a lui Solomon.