“Samuel, cinstit de popor şi prea iubit de Domnul,
nazireu al lui Dumnezeu,
i-a fost oferit încă din sânul mamei sale.
El a fost uns profet de Domnul, fiind judecător şi preot.
După porunca Domnului, el a cârmuit pe Israel
şi a uns regi peste popor!”
(Ben Sirach 46,13).

Atunci când Biblia vorbeşte despre proroci sau, cum mai sunt ei numiţi în limba română, profeţi, nu trebuie să ne gândim la oameni cu calităţi extraordinare, care ar fi fost capabili să prevadă viitorul sau să cunoască prezentul. Numai Dumnezeu le cunoaşte pe toate, pentru om rămân o taină. Termenul biblic de profet se referă, înainte de toate, la anumite persoane alese şi chemate de Dumnezeu, care aveau puterea să instruiască, să călăuzească şi să predice cuvântul lui Dumnezeu oamenilor. De altfel, în cartea lui Samuel sau, cum mai este ea chemată în traducerea greacă a Septuagintei, Cartea Regilor se scrie: “Cuvântul Domnului era tot mai rar pe vremea aceea iar viziunile nu erau deloc frecvente!” (1Sam 3,1).

Samuel face parte dintre aşa numiţii profeţi nescriitori, adică dintre acei profeţi care nu ne-au lăsat în urmă nici un fel de operă scrisă, dar care, prin ţinuta şi poziţia sa, a fost unul dintre cei mai faimoşi profeţi, al cărui nume a intrat de mult în galeria profetismului biblic. Samuel a fost profetul care a uns pe Saul, primul rege al lui Israel, iar atunci când Dumnezeu a hotărât ca pe tronul de la Ierusalim să urce un nou rege, tot profetului Samuel i-a revenit misiunea de a-l alege şi a-l unge rege pe viteazul David. Cu acest prilej profetul Samuel a pronunţat următoarele cuvinte rămase celebre:

“Domnul nu se uită nici la chipul lui, nici la înălţimea staturii sale… Domnul nu se uită la ceea ce omul priveşte.

De vreme ce omul se uită doar la aparenţe, Dumnezeu se uită întotdeauna la inima omului!” (1Sam 16,7).

Amintirea profetului Samuel a rămas vie peste veacuri, el a fost înainte de toate un om al cuvântului dat. Chiar copil fiind, Samuel simte chemarea lui Dumnezeu care îi şoptea la ureche. Biblia ne relatează cum micuţul Samuel era în slujba bătrânului Eli. Domnul l-a chemat în vis pe nume: Samuele, Samuele! iar micuţul Samuel i-a răspuns imediat spunându-i: “Vorbeşte, Doamne, căci sluga ta te ascultă!”

Biblia notează cum “Samuel a fost judecător peste Israel în toate zilele vieţii sale” (1Sam 7,15), el locuind în oraşul Rama, situat în partea de nord a Ierusalimului, căci de acolo “judeca el pe Israel!” Samuel preia funcţia de judecător ca în vremurile de demult, atunci când judecătorii deţineau autoritatea conducând poporul spre binele suprem. Astfel, Samuel convoacă poporul împotriva duşmanilor iar cu ajutorul lui Dumnezeu cel atotputernic, el conduce poporul din victorie în victorie. Un moment neplăcut în viaţa lui Samuel îl constituie comportarea nebunească a celor doi fii ai săi, care grăbesc numirea unui rege în Israel în persoana lui Saul (1Sam 8,1-3).

Profetul Samuel a intervenit în favoarea poporului, asemenea lui Moise din vechime. El a fost iubit nespus de mult de popor, iar mama sa, Ana, s-a adresat lui Dumnezeu cu o rugăciune plină de speranţă. Să citim cu atenţie un fragment din această minunată rugăciune de suflet:

“Inima mea se veseleşte întru Domnul… iar gura mea s-a
deschis larg
împotriva duşmanilor mei, căci eu mă bucur de ajutorul tău!
Nimeni nu este sfânt, aşa cum este Domnul,
căci afară de tine nu există un altul . . .
Domnul este a toate ştiutor şi el cântăreşte toate faptele sale!…
Domnul aduce moartea şi Domnul dăruieşte viaţa;
Domnul coboară şi tot el scoate din mormânt!
Domnul face pe om sărac şi Domnul îl îmbogăţeşte;
Domnul îl smereşte şi El îl înalţă! . . .
Domnul păzeşte paşii iubiţilor săi iar cei necredincioşi pier în întuneric,
căci omul nu va învinge niciodată cu puterea lui.
Domnul sfărâmă pe cei ce sunt împotriva sa.
Cel Prea Înalt din ceruri îi va nimici.
Domnul va judeca marginile pământului,
El va da putere regelui său şi va înălţa tăria unsului său!”
(1Sam 2,1-10)

Să medităm temeinic la cuvintele pline de viaţă şi să citim zi de zi din cartea vieţii, Biblia! În ea vom găsi răspunsurile ultime ale vieţii.