IN „PROCESUL MAIMUTELOR”, acum 80 de ani, problema era: a incalcat John Scopes legile statului Tennessee care interziceau predarea teoriei evolutiei? Raspunsul: da. Scopes a fost gasit vinovat si condamnat la plata unei amenzi de 100 $ [1].

Insa pentru ca presa l-a favorizat pe Clarence Darrow, agnosticul care l-a aparat pe Scopes, „fundamentalismul” crestin – si reputatia acuzatorului William Jennings Bryan, care a fost pus la incercare si a aparat adevarul literal din fiecare capitol al Bibliei de la Iona si balena pana la cele sase zile ale creatiei – a cunoscut o infrangere serioasa.

Tinta aparatorilor nu a fost sa il dovedeasca pe Scopes nevinovat, ci sa umileasca „fundamentalistii” si sa convinga o inalta curte sa revoce legea cu pricina. Insa azi, darwinismul este in boxa acuzatilor. Credinciosii dogmatici in evolutie au de infruntat provocari atunci cand pretind ca doctrina lor este un adevar stabilit, dovedit stiintific.

“Designul inteligent” este steagul sub care evolutia este asediata, iar metodologia atacului o repeta pe cea folosita de Darrow contra lui Bryan: dovedeste-ne ca teoria ta este reala, pentru ca ea pare sa contrazica bunul simt.

Daca, de exemplu, ni se spune ca o padure este nelocuita si, in timp ce mergem prin ea, gasim o gradina, cu rasaduri de rosii, fasole, porumb sau varza, ratiunea ne spune ca cineva locuieste aici. Gradina presupune existenta nui gradinar, intrucat reflecta un design inteligent. Este cazul lui Stonehenge, minunea veche de milenii, alcatuita din pietre puse una peste alta intr-un mod care nu este accidental. Desi nu stim cum, totusi o fiinta inteligenta a facut-o.

Acesta este adevarul si pentru universul nostru. In ultimele secole am descoperit ca Pamantul nu este centrul acestuia, ba mai mult, impreuna cu alte planete se roteste cu precizie matematica imprejurul soarelui. Asa cum un ceas presupune un ceasornicar, un univers ordonat argumenteaza in favoarea unei inteligente ordonate. Numiti-o Prima Cauza, Marele Ceasornicar, cum vreti, dar aceasta lume nu pare sa fie un accident.

Universul nostru ordonat a fost creat din haos. Cine sau ce l-a creat? Ultima teorie a evolutionistilor este ca Big Bang-ul, o explozie gigantica, cu multe ere in urma, a facut-o. Insa din bunul simt si experienta, cand – vreodata – a creat o explozie, ordine? Exploziile distrug. Si daca Big Bang s-a petrecut din cauza unei explozii, cine a cauzat-o pe aceasta din urma? Cine a aprins fitilul?

Cum zicea un mucalit, sa crezi ca o explozie a creat un univers ordonat este ca si cum ai crede ca un uragan trecand printr-o groapa de gunoaie poate crea un computer de a cincea generatie.

Exista goluri in evolutia umana. Unde sunt verigile lipsa intre formele inferioare si cele superioare? Unde sunt formele intermediare? De ce nu se afla ele peste tot? Schema de pe peretele cabinetului de biologie arata o reptila care se taraste, apoi merge in patru labe, apoi se ridica, mergand pe doua picioare, apoi devine omul de azi. Chiar asa s-a intamplat? Sau este doar o teorie, un „act de credinta” al darwinistilor? E chiar atat de mare diferenta intre aceasta imagine si cea a lui Adam si Eva in Gradina Edenului?

Stiinta insasi ne face sa ne gandim la un design inteligent. Cea mai mare parte a existentei omenirii, nu am inteles legile gravitatiei, ale fizicii, ale chimiei. Insa aplicand aceste legi azi, putem trimite o racheta milioane de mile lovind o planeta indepartata, prevazand impactul cu precizie de minute. Existenta acestor legi naturale nu implica existenta unui legiuitior?

Cum poate explica evolutia, crearea acestui extraordinar instrument, ochiul uman? Cum poate explica ADN-ul? Doar in ultimul secol am inteles ca moleculele pot fi rupte in particule atomice si subatomice, si am inteles fortele care le tin impreuna; au aparut toate acestea din nimic?

Ceea ce cauzeaza neincredere in fundamentalismul darwinist, Geneza elitei noastre seculare, nu este doar credinta crestina, ci si ratiunea.

Intr-un editorial intitulat “Dar este inteligent?” ziarul the Washington Post il acuza pe presedintele Bush, care vorbeste cu caldura de „designul inteligent”, de “incurajarea escrocheriei”. “A pretinde ca existenta evolutiei este inca o problema deschisa,” spune the Post, “inseamna a nu intelege istoria intelectuala si stiintifica a ultimului secol.”

In ciuda celor spuse de The Post, evolutia a esuat in a raspunde la argumentele ratiunii. Si parintii au dreptul de a nu permite sa le fie indoctrinati copiii intr-o conceptie nedovedita, al carei scop este si acela de a le distruge credinta.

O solutie solomonica. Lasati parintii sa aleaga intre a-si trimite copiii un an la ore de biologie, macelarind bietele broaste si indoctrinandu-se in ideologia evolutionista – sau a-i trimite sa studieze un an Vechiul si Noul Testament, ca fiind cele mai mari carti ale Civilizatiei si literaturii vestice, baza moralei si eticii.

Stiti cum se zice: libertate de alegere.

* Patrick J. Buchanan este politician american conservator, fondatorul proiectului „The American Cause” care isi propune sa reinvie valorile traditionale ale conservatorismului american

—
Nota:

[1]. Procesul Bryan vs. Scopes, intrat in istorie ca “Procesul maimutelor” a avut loc in 1925. Avocatul William Jennings Bryan l-a acuzat pe profesorul John T. Scopes (aparat de Clarence Darrow) de incalcarea unei legi promulgate pe 13 martie 1925, lege care interzicea predarea in institutiile educationale sustinute de statul american Tennessee, a teoriei evolutiei a lui Darwin, sau mai exact “a oricarei teorii care neaga Divina Creatie a omului, asa cum este invatata de Biblie, invatand in schimb ca omul coboara din ordine inferioare de animale.”

Acoperirea mediatica a procesului a fost uriasa, miza de fapt fiind castigarea unei batalii importante intre secularisti si religiosi, pentru influenta in sistemul educational american. Filmul artistic “Procesul maimutelor” realizat la Hollywood in anii ’60 si tinand – evident – partea rationalistilor, a fost difuzat de televiziunea romana in repetate randuri in anii ’80, ironiile la adresa “misticismului” creationist fiind pe placul puterii comuniste de atunci.