Slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu! – a fost titlul pe care Papa Grigore cel Mare (590-604) şi l-a asumat pentru prima dată, iar apoi toţi urmaşii săi pe scaunul vicarului lui Cristos l-au folosit. Însă, nu poate fi imaginat un creştin, un preot sau o persoană consacrată, care, fiecare în felul său, să nu corespundă acestei definiţii: Servus servorum Dei!

Slujirea ca mărturie

Monseniorul Ghika a trăit această condiţie de slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu; şi-a făcut proprie această stare încă din tinereţe, ca laic şi ca preot, ca prinţ şi ca deţinut, în viaţă şi în moarte, de pe pământ şi de dincolo. Nenumăraţi sunt toţi cei care au putut da mărturie, de-a lungul anilor, despre felul cum au fost slujiţi în nevoile lor de către slujitorul lui Dumnezeu Vladimir Ghika. În Abruzzo sau la Roma, în periferiile sărace ale Parisului sau în saloanele princiare, în Balcani sau Japonia, în spitale şi închisori, la Bucureşti sau oriunde… tânărului, domnului sau monseniorului, tuturor, Vladimir a făcut prezentă iubirea lui Dumnezeu. Poate părea paradoxal, dar şi mărturia acelora care l-au cunoscut este tot o slujire în comunitatea creştină. Este o slujire a slujitorilor lui Dumnezeu pentru că reamintesc acestora opera milostivirii divine în lume. Putem spune că nu este doar o obligaţie de a da mărturie ci chiar o misiune care continuă opera celui pe care l-au cunoscut, operă în care se vede degetul lui Dumnezeu.

Mărturia ca slujire

Slujirea prin mărturie face parte din altă înaltă slujire, la care Arhidieceza s-a angajat în calitate de comunitate de credinţă, aceea a procesului de beatificare şi canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika. Avem privilegiul ca, prin această mărturie, să contribuim concret la definirea şi întregirea portretului de sfinţenie al Bisericii universale. Propunând pentru cinstea altarelor viaţa de credinţă, jertfită, în final, pentru credinţă, în închisoarea comunistă de la Jilava, noi, catolicii din Arhidieceza de Bucureşti, scoatem în evidenţă o pietricică roşu-aurie din mozaicul ce constituie aureola Miresei lui Cristos, Biserica. Procesul de constatare a stării beatifice actuale, cu alte cuvinte, a aşezării în Cer, în rândul celor drepţi, a Monseniorului Ghika, este aşadar o slujire. Calea procesuală este lungă şi adesea complicată, aşa cum sunt toate lucrurile importante, însă, certitudinea mijlocirii Slujitorului lui Dumnezeu nu este indispensabilă pentru a o putea cere. Experienţa a arătat deja că miracolele pot precede declararea drept fericit sau sfânt şi chiar sunt necesare pentru a putea ajunge la aceasta.

Postulatura slujirii

Aici intervine o slujire specială în Biserică, aceea a postulatorului. Acesta este cel care, împreună cu cei care îl ajută în ceea ce putem numi postulatură, măsoară nivelul de slujire al mărturiilor. Astfel că mărturiile adunate, ale tuturor celor care l-au cunoscut direct pe Monseniorul Ghika, ca şi cele ale celor care au primit prin mijlocirea lui haruri sau miracole spirituale sau fizice, sunt manifestări ale slujirii Bisericii în sprijinul slujirii postulatorului. Împreună cu colaboratorii săi, în numele comunităţii de credincioşi din Arhidieceza de Bucureşti, postulatorul va trebui, în final, să prezinte Sfântului Părinte Papa şi consultorilor acestuia dovezile că cel pe care noi îl propunem pentru cinstea altarelor se numără deja în rândul fericiţilor din Cer. Este bine înţeles că ceea ce numim dovezi nu sunt altceva decât mărturii ale experienţei milostivirii lui Dumnezeu, dobândite prin mijlocirea Slujitorului lui Dumnezeu, în cazul nostru, Vladimir Ghika.

Slujirea postulaturii

Pentru faza diecezană a procesului de beatificare, misiunea de postulator a fost susţinută de părintele Ioan Ciobanu, paroh la biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Bucureşti, biserică în care a slujit şi Monseniorul Ghika. Procesul se află acum în faza de studiu la Roma, iar Arhiepiscopul Ioan Robu, cel care, în numele Arhidiecezei, susţine cauza, m-a numit pe mine, semnatarul acestor rânduri, în slujirea de postulator. Fiind continuator al misiunii Părintelui Ioan Ciobanu, de comun acord cu acesta şi cu Înaltpreasfinţitul Ioan, am stabilit ca loc de referinţă pentru postulatură Parohia Preasfânta Inimă a lui Isus, din Bucureşti, cunoscută sub numele de Sacré Coeur, sau Biserica Franceză. Adresa postulaturii este, aşadar: Str. Cpt. Av. Gh. Demetriade 1-3, sector 1, 011848 Bucureşti; tel/fax: 021/3197070, puteţi trimite aici orice credeţi că poate susţine cauza Monseniorului Vladimir Ghika, ca şi orice cerere pentru susţinerea unor propuneri de a o prezenta, conştienţi că acesta este un mod de slujire a slujitorilor lui Dumnezeu.