Dan are 23 de ani si tocmai a terminat facultatea. In timpul liceului si studentiei, a avut citeva prietene, dar nici o relatie nu a fost prea serioasa. De fapt, Dan nu se simtea prea confortabil in preajma fetelor si era mai preocupat de finalizarea educatiei decit de fete. Majoritatea prietenilor sai erau in aceeasi situatie: singuri, bucurindu-se de libertate si fara sa se gindeasca deloc la casatorie. In realitate, Dan nu era multumit de faptul ca era singur si il framintau tot felul de intrebari: Cum sa gasesc o fata potrivita pentru mine? Cum pot fi sigur ca, odata ce ne casatorim, nu ajungem in scurt timp sa nu ne mai intelegem? Si daca gasesc o persoana potrivita, cum sa ma apropiu de ea? Cum sa-mi depasesc timiditatea si sa-mi exprim sentimentele fata de ea?

Acestea sunt doar citeva din intrebarile care-l framinta pe Dan si care ii preocupa pe majoritatea tinerilor aflati in cautarea unei partenere de casatorie. Cercetarile arata ca 90% dintre tinerii din biserici cred ca Dumnezeu a facut casatoria pentru a dainui o viata intreaga, dar 43% dintre acestia afirma ca este extrem de greu in zilele noastre sa ai parte de o casnicie reusita (McDowell, Josh & Hostetler, Bob, Manual de consiliere a tinerilor, Editura Noua Speranta, Cluj, 1999, pag.149). Intr-un asemenea context, multi tineri sunt ingrijorati de aceasta alegere si nu sunt siguri la cine pot apela pentru ajutor si sustinere.

Daca se vor uita in Biblie pentru a afla un raspuns, vor gasi putine sfaturi practice care sa-i ajute in luarea acestor decizii, chiar daca Scriptura abunda in principii si valori calauzitoare. Domnul Isus si-a dat acordul pentru casatorie, la fel a facut si apostolul Pavel (chiar daca a sugerat ca este mai bine sa ramii necasatorit), dar nici unul nu discuta la modul practic despre alegerea partenerului de casatorie. Aceasta se datoreaza in primul rind faptului ca, in acea perioada, alegerea partenerului de casatorie nu era responsabilitatea tinerilor. De obicei, parintii luau aceasta decizie in locul lor si de multe ori, mirele nici nu avea voie sa vada fata sotiei sale decit in ziua nuntii lor! Notiuni ca “dragoste”, “curtare”, “compatibilitate”, “atractie” sau propria preferinta a tinerilor nu erau luate in considerare in majoritatea cazurilor. Astazi, cind lucrurile stau cu totul altfel, alegerea partenerului de casatorie ridica alte probleme, de natura sa produca anxietate si incertitudine in rindul tinerilor, care nu sunt intotdeauna siguri daca simt o dragoste autentica pentru viitoarea lor partenera de viata sau doar o emotie trecatoare.

Ce loc ocupa voia lui Dumnezeu in alegerea partenerului de casatorie? Tot asa cum sluga lui Avraam a asteptat indrumarea divina in alegerea unei sotii pentru Isaac, multi crestini cred ca si in zilele noastre ne putem astepta la calauzirea lui Dumnezeu in alegerea partenerului. Parerile sunt impartite cind este vorba de a decide daca Dumnezeu are pregatita doar o singura persoana pentru fiecare. Cu privire la aceasta tema, Garry Friesen sustine cu convingere ca nu exista nici un suport biblic care sa sustina ca in tot universul exista doar o singura persoana potrivita pentru fiecare dintre noi, iar identitatea acestei persoane ne va fi dezvaluita in timp, viata noastra fiind mizerabila daca ne casatorim cu altcineva (Friesen, Garry & Maxson, Robin, Decision Making and the Will of God: A Biblical Alternativeto the Traditional View, Portland, Multnomah, 1980). Conform invataturilor Scripturii, spune Friesen, atit casatoria cit si celibatul sunt acceptate de Dumnezeu, iar alegerea unui partener ar trebui sa fie guvernata doar de cerinta ca acesta sa fie crestin (2 Corinteni 6:12). Totusi, eu cred ca Biblia nu se opreste aici si vine cu mai multe informatii in acest sens, nu sub forma unor sfaturi foarte precise, ci mai mult a unor valori sau principii (1 Cor. 7:26-28, 36-39, Ps. 32:8, Matei 6:33; Prov. 3:5,6, 16:3,9;). Tot Biblia este si sursa a nenumarate exemple de casatorii care au rezistat in ciuda circumstantelor dificile (citeste Geneza 12, 15-18, 21 pentru a vedea situatiile dificile prin care au trecut Avraam si Sara) sau a lipsei de potrivire dintre cei doi (Isaac s-a tezit cu o sotie aleasa de sluga tatalui sau si nu a divortat de ea pe motive de “incompatibilitate maritala”).

In lumina acestor exemple din Scriptura, multi se vor intreba daca noi mai avem vreo responsabilitate in ce priveste alegerea partenerului de casatorie sau trebuie sa lasam totul la latitudinea lui Dumnezeu. Este adevarat ca Dumnezeu ne indruma in luarea deciziilor importante din viata, dar asta nu ne absolva pe noi de orice responsabilitate. Dumnezeu ne-a dat si o minte cu care sa putem rationa si judeca lucrurile, o inima cu care sa simtim si capacitatea de a lua decizii tinind cont si de una si de alta. O alegere buna tine cont si de trasaturile de personalitate ale celuilalt, de mediul din care provine, de virsta, interese, valori similare, un nivel educational apropiat. De regula, fetele cauta baieti care sa se situeze la un nivel mai inalt decit ele din punct de vedere social, intelectual si chiar spiritual. Acest lucru se explica prin faptul ca femeia isi gaseste identitatea in relatii, cea mai importanta fiind bineinteles relatia de casatorie. Daca statutul lui lasa de dorit si identitatea ei va avea de suferit. Cunosc suficiente femei carora le este rusine sa-si prezinte sotii, datorita slujbei lor, a problemelor de caracter (injuraturi, consum exagerat de alcool) sau a nivelului de scolarizare. Posibilitatea de a va schimba sotul odata ce v-ati casatorit este infima, iar acest lucru poate fi confirmat de orice sotie care si-a propus sa-si ambitioneze sotul sa se schimbe. Din acest motiv, este indicat sa va casatoriti doar cu acel barbat pe care-l puteti accepta asa cum este, cu calitatile si defectele pe care le are, fiind constiente ca, in timp, si unele si altele se vor amplifica.

Este bine, de asemenea, ca nevoile pe care le aveti sa fie complementare, dar nu contradictorii. Un exemplu de nevoi complementare ar fi ca ambii parteneri sa iubeasca iesirile si intilnirile , doar ca el este mai timid iar ea mai deschisa, pe cind in cazul nevoilor contradictorii, el prefera sa stea acasa, in timp ce ea vrea sa fie constant in mijlocul prietenilor. Important este sa fiti constienti de diferentele care exista intre voi si sa hotariti daca veti putea trai cu aceste diferente. Nu cred ca exista doar o singura persoana potrivita pentru fiecare, dar cred ca exista temperamente si personalitati cu care ne putem intelege foarte bine si altele cu care nu am putea convietui mai mult decit o zi.

Totusi, trebuie sa luam in considerare faptul ca, pe masura ce relatia evolueaza, si compatibilitatea dintre cei doi parteneri se schimba. Poate ca la inceputul casatoriei este suficient ca partenerul sa fie o persoana placuta, in compania careia sa ne simtim bine, dar dupa mai multi ani de casatorie si dupa doi copii, a fi un parinte responsabil este o caracteristica mult mai de dorit. Cind m-am casatorit, eram impresionata de talentul muzical al sotului meu, de cultura pe care o avea si de tinuta intelectuala inalta, care ne indemnau la discutii de ore intregi in fiecare zi, spre disperarea parintilor mei. Chiar daca ma impresioneaza in continuare aceste lucruri, mai mult decit acestea ma “incalzeste” ajutorul pe care-l primesc cu copiii si asumarea responabilitatilor casnice, eu insami luptindu-ma sa le fac fata. Relatia noastra este in continua schimbare, fiind modelata de asteptarile si nevoile diferite pe care le avem acum. Aceasta presupune ca mentinerea compatibilitatii maritale este o lupta continua, care nu ia sfirsit in momentul casatoriei. De asemenea, probabilitatea de a avea o relatie armonioasa depinde in principal de armonizarea dintre principiile, valorile si prioritatile celor doi parteneri. Acestea vor determina la rindul lor intelegerea cu privire la impartirea treburilor casnice sau la cresterea si educarea copiilor.

Cu toate ca aceasta problema a compatibilitatii este una importanta, ea nu reprezinta totusi criteriul cel mai important pentru o casnicie de succes. Interesul central al lui Dumnezeu nu se indreapta catre compatibilitate, ci spre o intrebare care atinge inima casatoriei, este de parere Josh McDowell (1999, pag.152): Poti spune “Da” si sa ramii asa pina la moarte? Daca poti sa o faci, atunci ai descoperit cine este “persoana potrivita” si in acelasi timp ai devenit si tu “persoana potrivita.”

Multi tineri isi pun aceasta intrebare: “De unde pot sti daca persoana e potrivita pentru mine?”, la care de regula primesc raspunsul: “O sa stii, o sa simti”. Intr-adevar, unele relatii sunt armonioase si simti de la inceput ca toate lucrurile decurg asa cum ar trebui, insa, in altele, pur si simplu lipseste “scinteia”. Pe vremea cind eram logodita, multi prieteni veneau si ma intrebau: “Cum poti sa te casatoresti asa de repede? De unde stii ca el este potrivit pentru tine?” Raspunsul meu era simplu: “Nu am nici cea mai mica indoiala ca Daniel este cel potrivit pentru mine.” Unii erau multumiti de raspunsul dat de mine, altii in schimb, uitindu-se la relatiile lor, erau nedumeriti. Acum, dupa mai multi ani in care am trecut prin suficiente crize ca sa-mi pun intrebarea: “Am facut alegerea corecta?”, am acelasi raspuns: “Nu am nici o indoiala ca Daniel este cel potrivit pentru mine.” Totusi, inteleg ca nu in toate cazurile este la fel. Indiferent care este situatia, nu este intelept sa-ti bazezi casnicia doar pe ceea ce simti, dar nici sa ignori sentimentele de atractie.

Un alt lucru care vine in ajutorul tinerilor aflati in cautarea unui partener sau a unei partenere de casatorie este o lista de trasaturi care au fost observate la cuplurile implinite in casatorie. Ce s-a observat este ca aceste cupluri petrec timp de calitate impreuna, au interese spirituale comune, stiu sa rezolve conflictele in mod constructiv, sunt caracterizati de maturitate in relatii, au simtul umorului si o atitudine degajata, se bucura de intimitate in relatii (apreciere reciproca, impartasirea sentimentelor, gindurilor) si au dorinta de a-si lua angajamente unul fata de altul. Cind aceste trasaturi sunt prezente inainte de casatorie, sansele ca relatia sa se mentina la acelasi nivel de intimitate si dupa casatorie sunt foarte mari. In acelasi timp, trebuie sa fim constienti ca simpla prezenta a acestor trasaturi intr-o relatie nu va determina automat succesul acelei relatii. Daca cei doi nu sunt dispusi sa deputa efort pentru a trece peste problemele care apar, daca nu sunt dispusi sa se deschida suficient de mult incit sa se faca vulnerabili unul in fata altuia si daca nu gasesc taria de a trece peste dezamagiri, casatoria lor nu va fi una prea fericita. Aceasta lista de trasaturi nu este garantul fericirii, ci un simplu atuu, care poate fi insa compensat prin prezenta altor calitati. In plus, lista de mai sus poate fi descurajanta. Pe linga faptul ca nu ne recunoastem pe noi in aceasta lista, ne vine greu sa credem ca cineva care are toate aceste calitati s-ar uita vreodata la noi. Dar scopul ei nu este de a descuraja, ci de a arata ca sentimentul de a fi indragostit nu este suficient pentru a te casatori.

Este mai bine sa iesim dintr-o relatie care nu este potrivita pentru noi decit sa traim o viata intreaga de regrete, gindindu-ne cum ar fi fost daca am fi facut o alegere mai inteleapta. Efectele ruperii unei relatii sunt neplacute, dar incomparabil mai putin devastatoare decit cele ale unui divort sau ale unei casatorii nefericite. In cazul ruperii unei relatii, fetele pot suferi o depresie moderata, pina la severa, in functie de durata relatiei si de nivelul de implicare, pierderea temporara a identitatii, tinara se simte pierduta, viata nu mai are sens. La acestea se adauga instabilitate emotionala, durere, teama de intimitate, de deschidere, de incepere a unei noi relatii, o imagine de sine mai scazuta, ginduri de genul: “ceva nu este in regula cu mine daca m-a parasit!”. Efectele pot fi agravate daca ea se autoinvinovateste, isi asuma integral responsabilitatea pentru ruperea relatiei, considera ca nu merita sa fie iubita. La unele fete exista si tendinta de a se neglija prin infometare sau dimpotriva, printr-un consum exagerat de mincare, tendinta de a intra imediat intr-o relatie destructiva.

In cazul baietilor, de regula, efectele nu sunt atit de grave, deoarece acestia nu isi gasesc identitatea in relatii si de obicei, baietii sunt in stare sa priveasca situatia mai obiectiv si sa realizeze ca nu a venit sfirsitul lumii odata cu terminarea relatiei. Daca in schimb fata este cea care rupe relatia, orgoliul masculin va avea de suferit si despartirea nu va mai fi la fel de usoara pentru el.

In ciuda importantei acestei alegeri, care este decisiva pentru restul vietii, majoritatea nu aleg in mod responsabil si ignora semnalele de avertizare date de familie, prieteni sau chiar de caracterul partenerului, care lasa de dorit. Chiar daca majoritatea crestinilor considera ca este important sa-si aleaga un partener care este crestin, multi se scuza: “Nu avem o relatie serioasa” sau “Poate ca-l aduc la Hristos!” Totusi, de cele mai multe ori, reversul este valabil.

De asemenea, este important ca tinerii sa-si evalueze cu mare atentie motivele pentru care vor sa se casatoreasca, ce asteptari au de la partenerul sau partenera lor, care este nivelul lor de maturitate (deoarece presoanele imature tind sa ia decizii imature). O persoana matura este recunoscuta dupa: tendinta de a se comporta in conformitate cu virsta pe care o are, dupa capacitatea de a-si asuma repsonsabilitati, posibilitatea de a-si controla emotiile, abilitatea de a rezolva problemele care apar in viata, sensibilitate fata de nevoile emotionale ale celor din jur, independenta in crestere fata de parinti, fara a respinge insa sfaturile acestora, o atitudine responsabila in ce priveste relatia sexuala inainte de casatorie, acestea fiind doar citeva dintre caracteristicile unei persoane mature. Tin sa fac precizarea ca maturitatea nu tine neaparat de virsta. Cele doua ar trebui sa mearga mina in mina, dar nu degeaba exista conceptul de “adolescent intirziat”. Exista o multime de tineri care la treizeci de ani nu au plecat inca de acasa (nu ma refer neaparat la propriu, ci la faptul ca se afla inca sub protectia mamei, lucru extrem de daunator). Nu recomand nici unei fete sa se casatoreasca cu un baiat care inca este dependent de mama lui (vezi exemplul lui Iacov, protejatul Rebecai si consecintele negative asupra caracterului sau, precum si asupra relatiei cu fratele si tatal sau)!

Complexitatea alegerii partenerului de casatorie si multitudinea de probleme pe care le ridica pot descuraja tinerii si ii pot determina sa amine luarea acestei decizii tot mai mult. Totusi, aceasta nu face decit sa amplifice problemele, pentru ca, in timp, cresc si pretentiile pe care le avem cu privire la cei din jur, se accentueaza si se inmultesc tabieturile, iar convietuirea cu alta persoana devine din ce in ce mai greu de inchipuit. Mai degraba as sugera tinerilor aflati in dificultatea acestei alegeri sa apeleze la ajutorul unei persoane de incredere: un membru al familiei care constituie un exemplu bun in aceasta privinta, un pastor sau un consilier, un prieten in care au incredere. Cred ca majoritatea oamenilor au fost facuti pentru casatorie, resimt aceasta nevoie si, daca fac o alegere inteleapta, vor avea o viata intreaga pentru a invata cit mai multe unul despre altul si a se bucura de viata traita impreuna. Eu personal pot spune ca nu as schimba viata de femeie casatorita cu nimic in aceasta lume. Totusi, nu am ajuns la aceasta concluzie doar pentru ca am un sot deosebit de intelegator. Amindoi am inteles ca, daca vrem ca aceasta casatorie sa functioneze, trebuie sa o mentinem si sa o protejam si trebuie sa existe o daruire totala din partea ambilor parteneri.