Aţi sesizat cum termenul de căsătorie necesită tot mai multe clarificări în ultima vreme? Anii lungi de comunism ne-au impus prima distincţie când vorbeam de căsătorie: “A, luna trecută te-ai căsătorit! La stat sau la biserică?” Statul a încercat să redefinească termenul de căsătorie, ca fiind un legământ civil, încheiat în faţa ofiţerului stării civile. Aşa am ajuns la două cununii: una civilă şi una religioasă. Şi astăzi, căsătoria trebuie să treacă mai întâi pe la stat, şi apoi pe la biserică, lucru care în alte ţări nu se întâmplă.

Mai nou însă, ne confruntăm cu alte distincţii: căsătoria tradiţională şi căsătoria “modernă”. Cea de-a doua a spulberat “obligaţia” ca cuplul să fie format dintr-un bărbat şi o femeie: poate fi bărbat cu bărbat, femeie cu femeie… Această relaţie anormală îşi reclamă în tot mai multe ţări titlul de “căsătorie”. Şi uite aşa, suntem obligaţi să adăugăm termenul tradiţional pentru a defini ceea ce înţelegem noi prin căsătorie! Trebuie să recunoaştem: asistăm la un furt, la furtul cuvântului căsătorie. Dacă ar fi să o spunem în termeni mai juridici, asistăm la o încălcare a dreptului de autor pentru acest cuvânt: căsătorie.

Şi nu este singurul exemplu. Să ne gândim de exemplu la cuvântul viaţă. Ce este viaţa? Un miracol ce începe printr-o colaborare în trei: tatăl (cu spermatozoidul), mama (cu ovulul) şi… Dumnezeu (care dă efectiv viaţa). Viaţa continuă apoi pe pământ atât cât a hărăzit Domnul. Nu aşa vede însă statul viaţa. În unele state viaţa începe la o lună după fecundare, în altele la 10 săptămâni, în altele la trei luni: înainte de acest termen este permis deci avortul, căci nu se omoară o fiinţă cu viaţă, ci o bucată de carne deranjantă, ce stă în uterul mamei. Şi la celălalt capăt intervine statul să redefinească viaţa: ea se termină când vrea subiectul ei, ori, dacă nu poate decide el, când hotărăsc alţii. Eutanasia este un act de milă, spun ei, un act de iubire!

Apropo de iubire… Şi acest termen este astăzi atât de “bogat” în sensuri false. Nu mă gândesc doar la nepotrivitele expresii “iubesc rochia aceasta ori mâncarea aceasta”. Mă gândesc la relaţia dintre doi bărbaţi pe care ei o definesc ca iubire. Mă gândesc la uciderea bătrânilor, făcută cică din iubire pentru ei. Mă gândesc la obscenităţile ce defilează în faţa ochilor noştri, cel mai adesea pe sticla televizorului, şi care se etichetează din nou ca expresii ale “iubirii”. Câte denaturări ale unui cuvânt atât de frumos şi de încărcat cu valoare: iubire!

Se uită desigur un aspect fundamental: al drepturilor de autor! Căsătoria, viaţa, iubirea şi multe altele, sunt concepte ce vin de la Dumnezeu, nu de la oameni. Oricât de mult refuzăm să ne gândim la cine a realizat sistemul de operare Windows, tot Microsoft rămâne autorul. Oricât de mult încearcă societatea să îl uite pe Dumnezeu, tot el este autorul, inventatorul căsătoriei, al vieţii, al iubirii… Iar când se fac astfel de redefiniri, îl furăm pe Dumnezeu. Mă gândeam atunci: ei, de-ar avea Dumnezeu avocaţi pe pământ, ce de procese s-ar putea isca în întreaga lume! Şi apoi mi-am dat seama: dar Dumnezeu are avocat pe pământ! Este chiar Biserica! Biserica are sarcina de a apăra drepturile de autor asupra conceptelor date nouă de Dumnezeu. Nu ne deranjează dacă de mâine piuliţa ar mai defini şi altceva decât înseamnă astăzi. Dar să se încerce redefinirea căsătoriei… este altceva.

M-am bucurat să văd zilele acestea că Episcopii catolici din Canada au purces la un astfel de proces de apărare a drepturilor de autor ale lui Dumnezeu. Ei încearcă să se judece cu guvernul canadian, să demonstreze că doar uniunea dintre un bărbat şi o femeie poate fi numită căsătorie. Nu ştiu ce şansă va avea acest proces, dar m-a bucurat să văd că avocaţii lui Dumnezeu nu stau să se uite neputincioşi la aceste încălcări. Spuneam că avocatul lui Dumnezeu este Biserica. Ori ştim că Biserica nu înseamnă doar Episcopi, doar ierarhie: Biserica suntem noi toţi. Chiar fără să ajungem la procese în tribunal, trebuie cu toţii să apărăm drepturile de autor ale lui Dumnezeu. Şi cel mai bine o putem face prin a mărturisi prin propriul exemplu ce este căsătoria, viaţa, iubirea şi celelalte. Fiecare suntem un avocat al lui Dumnezeu. Să ne comportăm şi să acţionăm ca atare.