Scriitorul francez Adolphe Rette (1868-1930), în volumul “De la Diavolul la Dumnezeu” – carte autobiografică – relatează convertirea sa de la necredinţă la credinţă, datorită Sfintei Fecioare Maria.

Adolphe Rette s-a născut în 1863 la Paris. Tatăl său a petrecut mai mulţi ani în Rusia ca profesor la copii Marelui Duce. Mama sa, muziciană, nu s-a preocupat de creşterea şi educaţia copilului. Bunicul, rector la Universitatea din Liege, era un anticlerical convins. Bunicii sale i se datorează faptul de a fi botezat.

La insistenţele tatălui, copilul se face protestant. S-a căsătorit în 1894, dar numai civil: “Aş fi ipocrit, spunea el, dacă aş cere binecuvântarea Bisericii pe care o detest”.

Ca şi soţ era violent, infidel. Soţia, datorită acestui fapt, muri nu peste mult timp. Conveţuieşte cu o femeie de moravuri uşoare, care-i perverteşte simţurile în ciuda dezgustului faţă de ea, dar nu o părăseşte. Se declară ateu, ridiculizează Biserica. Propagă şi crede în progresul ştiinţei. În politică trece de la socialişti la grupul de partid al anarhiştilor.

Într-o zi, hoinărind prin pădurea Fontainbleau, mai mult din curiozitate, intră într-o capelă care adăposteşte o statuie a Sfintei Fecioare. Se opreşte în faţa ei. O priveşte. În suflet i se trezesc sentimente pe care nu le simţise niciodată. În minte îi vin gânduri bune, idei de pace. În interiorul sufletului aude o voce, o poruncă: “Prezintă-te la un preot”. Părăseşte capela. În suflet se dă o luptă cumplită. Vine noaptea. Între vise şi scene care-l îngrozesc ia revolverul să-şi tragă un glonte. Statuia albă a Preacuratei i se prezintă în faţa ochilor în acel moment decisiv. Se simte cuprins de o pace adâncă. Aruncă revolverul ce-l avea în mână şi începe să plângă ca un copil. Plânge şi se roagă. Nefericitul de ieri este fericitul de azi. Cu sufletul împăcat, scrie: “Cred în Dumnezeu şi în Biserica Sa. Mă voi dedica de azi înainte credinţei şi voi susţine-o în orice împrejurare. Voi onora religia pe care am blestemat-o, pe care am detestat-o… O, Fecioară, steaua vieţii mele, şi tu, înger păzitor, nu mă părăsiţi”.

Şi Rette, ca un Saul de pe drumul Damascului, s-a convertit la credinţă datorită Sfintei Fecioare Maria. Restul vieţii l-a consacrat credinţei. Nu conteneşte să-I mulţumească Sfintei Fecioare pentru darul întoarcerii, în volum.

Se stinge din viaţă la 8 decembrie 1930. Pe piatra funerară de pe mormânt sunt încrestate cuvintele: “IN TE, DOMINE, SPERAVI”.

Fecioara Maria s-a rugat pentru Adolphe Rette. Şi s-a rugat şi se roagă pentru mulţi din nenumărate suflete.

Sfânta Fecioară l-a asistat pe Adolphe Rette, dar asistă şi azi sufletele zbuciumate, cutremurate de îndoieli şi lipsuri materiale şi morale. Îi asistă în viaţă ca şi în ceasul morţii.

Este luna Mai, luna Mariei, nu uita că în acest timp, închinat Sfintei Fecioare, să o chemi să te asiste, să te călăuzească pe drumul vieţii, dar mai ales în ceasul înfricoşat al morţii.