Codul Canonic al Bisericilor Orientale în Canonul cu nr. 882 şi a treia poruncă bisericească cer să se respecte postul şi ajunul stabilit de dreptul particular al propriei biserici sui iuris.

Zilele de post sunt acele zile în care nu se mănâncă carne, ouă lapte, brânză, adică nimic ce provine de la animale cu sânge cald.

Zilele de ajun sunt acele zile în care nici cu bucate de post nu ne putem sătura decât odată în zi.

Postul şi ajunul ne ajută să punem o distanţă între eul nostru şi lume. Postul temperează puterea de atracţie a lucrurilor asupra noastră şi ne pune în condiţia de a ne elibera de înrâurirea dominatoare a lumii externe asupra lumii interne. Postul este o trebuinţă a firii, un război împotriva păcatului, este o acţiune de curăţire a fiinţei naostre, este o stavilă împotriva patimilor.

Este evident că între postul trupesc şi celsufletesc, prioritate are cel sufletesc, despre care profetul Isaia scrie: “Iată postul care îmi place: Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel cu un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca soarele şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu (8, 6-7).

Sfântul Ioan Gură de Aur (344-407) arată în cuvinte de o rară frumuseţe superioritatea postului sufletesc în raport cu postul trupesc: “Ce folos de a chinui trupul prin post dacă inima ta este plină de trufie. Ce folos este de a te reţine de la post, dar a te înmulţi prin mărire şi duşmănie. Nu este de ajuns de a te reţine de la un timp numai de la mâncare, ci trebuie să ne reţinem de la tot ce este nedrept. Posteşte că ai păcătuit. Posteşte ca să nu mai păcătuieşti”.

Anton Pann (1796-1854) face în această privinţă o remarcabilă caracterizare în versurile:
“Nemâncând şi făcând rele nu te poţi mântui,
În zadar numai cu postul, raiul vei nădăjdui,
Ci când posteşti, fă şi bine, nu înşela, nu fura, nu pizmui, nu ucide, nu ocărâ, nu jura”.

Sfântul Bernard (1090-1153) recomanda rugăciunea, postul şi milostenia scriind: “Postul şi ajunul, nu numai ne curăţeşte de păcate şi ne linişteşte, nu numai ne câştigă iertare, ci ne mijloceşte şi daruri, nu numai ne şterge păcatele făcute, ci ne scuteşte şi de cele pe care le-am putea face în viitor”, lucru pe care îl afirmă şi Sfântul Pavel când scria Romanilor: “Murim păcatului, pentru a putea via lui Dumnezeu”.

În consens cu cele arătate până acum putem aduce mărturisirea marelui profet Daniel: “Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciuni şi rugi fierbinţi, cu post, cu sac şi cenuşă” (9,3).

În situaţii deosebite, în cazuri de calamităţi sau dezastre, pe lângă postul cu caracter individual, Vechiul Testament recomandă stăruitor postul, ajunul colectiv: “Atunci toţi fiii lui Isarel şi tot poporul au venit în casa Domnului, au postit în ziua aceia până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului” (Judecători 20,26).

Apelul pe care profetul Ioil îl face poporului este zguduitor: “Întoarceţi-vă la Mine cu post, cu plâns şi tânguire. Sfâşiaţi inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă către Domnul, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi-i pare rău de răul ce a trimis asupra voastră” (2, 12-13).

Cei din cetatea Ninive, în urma postului şi a pocăinţei predicate de profetul Iona, au fost salvaţi (Iona, 3).

În Noul Testament, Sfântul Ioan Botezătorul a postit cu post aspru (Mc. 1,13). Mântuitorul Isus Cristos posteşte 40 de zile în pustiu şi învinge întreita ispită a diavolului (Mt. 4, 1-11; Mc. 1, 12-13; Lc. 4, 1.13).

Când Pavel şi Baraba, în timpul primei călătorii misionare, afându-se în primejdie, fraţii “au postit şi rugându-se şi-au pus mâinile şi i-au lăsat să plece” (Fap. Ap. 13, 1-3).

Să folosim şi noi timpul binecuvântat al postului pentru a face “roduri de pocăinţă” (Lc. 3,8), prin cumpătare la mâncare şi băutură, prin înfrânare în discuţii, prin eliminarea judecăţilor asupra semenilor.

În acest fel, noua primăvară şi bucuria se vor instaura în sufletele noastre, în familiile noastre.