Sarah F. Peterson predă de cinci ani cursuri despre Planificarea Naturală a Familiei (PNF), una dintre observaţiile ei fiind că oriunde a mers, oricui a vorbit, se regăsesc unele întrebări comune. Uneori întrebările denotă tensiuni trăite de cei care le pun, altădată sunt simple curiozităţi, justificate mai ales de poziţia aproape unică în lume a Bisericii Catolice de a susţine că atât contracepţia cât şi sterilizarea sunt păcate grave.
“Învăţăturile Bisericii Catolice cu privire la planificarea familială sunt logice, consecvente şi extraordinar de eliberatoare atunci când sunt bine înţelese, şi totuşi ele sunt respinse de către majoritatea copleşitoare a catolicilor”, scrie Peterson într-un articol pe care îl dedică tocmai celor mai comune întrebări. Constatând că sunt probleme care nu sunt atinse nici în predici, nici în cursurile de pregătire la căsătorie, nici în alte contexte, autoarea trage concluzia că întrebările există pentru simplu fapt că credincioşii nu au auzit vreodată un răspuns. În numărele trecute din “Familia creştină” am prezentat primele trei întrebări şi răspunsurile corespunzător. În acest număr am ajuns la ultima întrebare:
Întrebare: Am încercat PFN şi a dat greş. Cum aşa?
Răspuns: Aceasta este probabil obiecţia la care e cel mai dificil de răspuns, pentru că poate însemna atât de multe lucruri diferite şi pentru că este de obicei extrem de încărcată emoţional, aşa că este înţelept să se procedeze cu mare blândeţe şi sensibilitate.
Atunci când este învăţată bine şi este folosită corect şi consecvent, planificarea familială naturală (PFN) are o eficienţă de peste 99% în evitarea sarcinii, dar deşi PFN nu este dificil de înţeles, necesită de obicei o instruire adecvată pentru a o învăţa şi a o folosi corect. Adesea când un cuplu spune că au încercat deja PFN şi nu a fost eficientă, problema este că ei în primul rând nu au învăţat cu adevărat PFN. Uneori se întâmplă să fi încercat metoda calendarului (o mai veche metodă de PFN – dezvoltată în jurul anului 1930 – care este eficientă doar dacă o femeie are un ciclu foarte regulat, ceea ce nu se întâmplă la multe femei) sau să fi citit o broşură, o pagină de internet sau o carte despre PFN şi să creadă că au înţeles-o suficient de bine pentru ca să o folosească. Alte cupluri care au avut o sarcină neplanificată au învăţat în mod adecvat PFN, dar mai apoi au decis că nu este necesar să ţină un tabel sau că una sau mai multe reguli nu li se aplică lor sau nu se aplică la ciclul în care au conceput un copil.
Când un cuplu care a avut o sarcină neplanificată cu toate că a folosit PFN cere unui instructor de PFN să revadă tabelul ciclului în care au conceput, aproape întotdeauna vor descoperi că au conceput ca urmare a unei neînţelegeri sau aplicări greşite a unor aspecte ale regulilor de evitare a sarcinii. Aşadar prima sugestie pentru cuplurile care cred că PFN nu funcţionează pentru ei este să se întâlnească cu un instructor specializat şi să stabilească dacă într-adevăr PFN nu a funcţionat sau dacă nu au folosit cu adevărat PFN.
Statistic, PFN este la fel de eficientă ca orice metodă contraceptivă şi sarcinile cu adevărat surpriză (acelea care apar în ciuda aplicării consecvente şi corecte a regulilor de evitare a sarcinii) sunt atât de rare încât pot fi considerate pe bună dreptate mici miracole, dar ele se întâmplă, şi ajungem aici la esenţa diferenţei dintre PFN şi contracepţie – cine răspunde cu adevărat de planificarea familiilor noastre.
Răspunsul este acela că întotdeauna şi doar Dumnezeu are această responsabilitate, că El are un plan specific pentru fiecare dintre familiile noastre şi că doar El ne cunoaşte în totalitate. El ne dezvăluie acest plan puţin câte puţin atunci când este timpul pentru noi să acţionăm şi să cooperăm la el, dar de obicei nu ne face cunoscut cu ani înainte numărul exact de copii pe care îi are în plan pentru noi, şi nici care va fi diferenţa de vârstă dintre ei. Ceea ce cere El fiecărui cuplu este să încerce în rugăciune şi în mod onest să discearnă voinţa Sa pentru ei şi apoi să coopereze cu acest plan.
Un cuplu care crede că nu este voinţa lui Dumnezeu ca ei să aibă un alt copil în prezent cooperează cu Dumnezeu şi procedează corect folosind PFN pentru evitarea sarcinii. Dacă un cuplu concepe în ciuda eforturilor lor de a nu se întâmpla aceasta, ei pot avea totuşi încredere că Dumnezeu le spune, în termeni foarte clari, că voinţa Sa pentru ei s-a schimbat. Nu înseamnă că ei au greşit folosind PFN sau chiar că au înţeles greşit voinţa lui Dumnezeu când au hotărât că trebuie să evite o sarcină. Înseamnă pur şi simplu că în acest moment Dumnezeu le cere să mai accepte un copil… în acest moment.
Toate acestea pot fi şocante şi deranjante deoarece ne-am obişnuit să gândim că noi suntem cei care ne controlăm vieţile. Dar nu este aşa. Deloc. În nici un domeniu al vieţilor noastre.
Când literatura ştiinţifică discută despre ‘rata eşecurilor’ unei metode de planificare familială, aceasta se referă la numărul de sarcini care au loc în ciuda folosirii corecte a metodei, şi tocmai în acest sens nu este mai probabil ca PFN să ‘dea greş’ faţă de alte metode de planificare familială. În realitate, însă, nu există ‘greşeli’ în cazul PFN, deoarece şi acei copii a căror concepere i-a surprins complet pe părinţi (şi pe instructorii de PFN ai părinţilor lor) sunt în mod specific doriţi de Dumnezeu. Un cuplu care foloseşte PFN va înţelege mai degrabă acest lucru decât un cuplu care foloseşte contracepţia, deoarece procesul de discernământ de la un ciclu la altul prin care trebuie să treacă pentru a continua să evite sarcina îi încurajează să recunoască faptul că trebuie să coopereze cu planul lui Dumnezeu pentru familia lor şi nu să fie ei cei care planifică.
Dumnezeu are o vedere de ansamblu, iar noi nu. El ne iubeşte pe fiecare dintre noi şi pe fiecare dintre copiii noştri mai mult decât ne putem imagina oricare dintre noi şi trebuie să învăţăm să avem încredere în El. Şi aceasta înseamnă planificarea familială catolică pentru noi toţi – a avea încredere că Dumnezeu este cel care controlează totul, chiar şi atunci când cooperăm cu planul Său pentru fiecare dintre noi, şi că “Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8,28).

Exprimaţi-vă mai jos opinia