Dupa cum am aratat în câteva articole anterioare, controversa americana iscata în jurul originii lumii si a vie¡ii a ajuns la cote de maxima audienta.

Purtata de sustinatorii asa-numitului „design inteligent” împotriva adeptilor evolutionismului sau „neo-darwinismului”, dezbaterea în cauza a cunoscut o noua turnura atunci când, la mijlocul anului trecut, a primit aportul eminentei Sale, Cardinalul Christoph Schönborn. Considerat de anumiti analisti ai lumii catolice drept unul dintre cei mai „liberali” ierarhi ai Bisericii Romane, cardinalul Schönborn a dovedit – daca mai era nevoie – cât de relative sunt toate aceste etichetari aplicate, ne adecvat, unor membri ai ierarhiei ecleziastice. Pozitia sa, inspirata de teologia Papei Ioan Paul al II-lea, a reluat învataturile clasice specifice Traditiei crestine ilustrata de Sfintii Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa sau Toma de Aquino. Iata, pe scurt, principalele puncte ale articolului – „Finding design in Nature”, publicat de Cardinal în influenta revista New York Times (7 Iulie 2005)1 – ce a declansat imediat un imens val de reactii.

Textul debuteaza prin consemnarea unei afirmatii a Papei Ioan Paul al II-lea care, în cursul anului 1996, a declarat în fata Academiei Pontificale de Ştiinte ca evolutia „este mai mult decât o simpla ipoteza”. Pornind de la aceasta supozitie, niciodata detaliata de pontiful polonez, o multime de sustinatori ai evolutionismului, atât din tabara ateilor sau agnosticilor, cât si din aceea a teistilor, au sustinut ca Biserica romana ar fi de acord cu tezele evolutionismului (compatibile, zic ei, cu adevarurile de credinta revelate). Fara ezitare, Cardinalul Schönborn respinge acest abuz hermeneutic („But this is not true”), aratând ca Papa Ioan Paul al II-lea nu a sus tinut niciodata darwinismul. Care sunt motivele de profunzime ale atitudinii Eminentei Sale? În primul rând, teologul introduce o distinctie foarte importanta între doua posibile semni ficatii ale conceptului de evolutie: 1) cea care indica originea comuna a neamului omenesc (deci e vorba despre misterioasa „monogeneza” a omenirii, care i-a dat multa bataie de cap lui Karl Rahner si altor teologi mai vechi sau mai noi) si 2) sensul neo-darwinist al evolutiei („an unguided, unplanned process of random variation and natural selection”). Da ca prima semnificatie a evolutiei poate fi acceptabila din perspectiva credintei crestine, a doua, nu. Un nu categoric, bazat pe constatarea unei anumite ideologizari a stiintei, care, promovând afirmatii privitoare la originea „în tâmplatoare” a lumii si a omului, îsi depaseste cu mult competentele, hazardându-se în teritorii pentru care nu a avut si nu va avea niciodata instrumente adecvate de cercetare.

O a doua precizare importanta adusa de Cardinalul Schönborn se refera la pozitia actualului pontif, Papa Benedict al XVI-lea. Aflându-se în fruntea Comisiei Teologice Internationale (un organism ne-autoritativ al Congregatiei pentru Doctrina Credintei), Cardinalul Ratzinger a semnat în anul 2004 un document unde s-ar fi afirmat idei care – sustin neo-darwinistii – demonstreaza compatibilitatea dintre credinta si evolutionism. De fapt, lucrurile nu stau deloc asa. Mai mult, în acel document se afirma, fara echivoc, ca: „Un proces evolutiv lipsit de o calauzire exterioara – unul care ar cadea în afara granitelor divinei Providente – pur si simplu nu poate exista”. Apoi, în
omilia proclamata cu ocazia instalarii în scaunul pontifical, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat ca fiecare om nu este produsul unui proces evolutiv, ci rezultatul unui gând al lui Dumnezeu însusi. Ţinând seama de toate aceste afirmatii, Cardinalul Christoph Schönborn conchide afirmând ca toate acele teorii care explica aparitia omului prin „sansa si necesitate” nu sunt stiintifice, ci, dimpotriva, reprezinta o abdicare de la exigentele autentice ale ratiunii.

Dezbaterea este departe de a se fi încheiat. Ca urmare a multitudinii replicilor iscate de interventia sa din New York Times, teologul vienez a inaugurat un întreg ciclu catehetic2 menit sa aprofundeze semnificatiile primelor capitole ale Genezei. Pâna la încheierea si finisarea acestor conferinte va mai trece ceva vreme. Totusi, pentru moment, putem consemna una dintre cele mai importante reguli ale unui posibil dialog dintre teologie si stiinta, bazata de distinctia thomista dintre „lumina naturala a ratiunii” si „lumina supranaturala a Revelatiei divine”: atât stiinta, cât si teologia sunt datoare sa-si delimiteze cu multa chibzuinta câmpul si limitele cunoasterii, evitând sa se pronunte, abuziv, despre ceea ce depaseste granitele propriului orizont de cercetare. Daca
aceasta distinctie ar fi observata cu atentie, multe dintre polemicile ultimilor ani ar putea fi evitate în beneficiul unui dialog cu adevarat rodnic.

1 Una din adresele la care poate fi citit editorialul Cardinalului Christoph Schönborn este urmatoarea: http://www.millerandlevine.com/km/evol/catholic/schonborn-NYTimes.html

2 Iata doua linkuri unde pot fi citite textele sale: http://stephanscom.at/edw/katechesen/articles/2005/12/02/a9719/

http://www.bringyou.to/apologetics/p91.htm