Plină de simboluri şi de semnificaţii ce fac referire la modul de a vedea viaţa şi de a trăi credinţa, revelând laturi ale personalităţii şi conţinând elemente indicative pentru programul pontificatului său, astfel ar putea fi descrisă sumar stema pe care şi-a ales-o actualul Papă. Preluând simbolurile pe care le folosise deja în stema sa de Arhiepiscop de München şi Freising şi apoi în cea de Cardinal, Joseph Ratzinger şi-a compus blazonul de Papă ordonând aceste elemente în mod diferit şi adăugând, cum era firesc, simboluri legate de noua sa demnitate.

În orice stemă, partea centrală, ce constituie elementul principal, poartă numele de “scut” şi poate avea diferite forme, cea mai folosită în heraldica ecleziastică fiind cea de potir, pe care a ales-o şi Benedict al XVI-lea.

De ce o scoică, un urs şi un maur?

Împărţit în trei compartimente, “scutul” stemei lui Benedict al XVI-lea conţine, în spaţiul central, imaginea unei scoici aurii, purtătoare a mai multor simboluri.

Teologic vorbind, imaginea scoicii ne trimite cu gândul la Sfântul Augustin despre care se spune că a întâlnit, pe plaja unei mări, un copilandru care încerca să transporte toată apa mării, cu ajutorul unei scoici, într-o mică groapă pe care o săpase în nisip. Văzându-l, Sfântul Augustin înţelese astfel nesăbuinţa încercării lui de a face să intre infinitatea lui Dumnezeu în limitata minte umană şi care semăna atât de mult cu absurditatea gestului copilului care-şi imagina că ar fi putut face să intre întreaga apă a mării într-o scobitură în nisip. Dar, în simbologia Bisericii, scoica a fost şi continuă să fie şi un simbol al pelerinului, alegerea acestei reprezentări indicând dorinţa lui Benedict al XVI-lea de a călca pe urmele lui Ioan Paul al II-lea şi în ceea ce priveşte călătoriile apostolice prin toată lumea. În compartimentele laterale ale “scutului” domină două simboluri ce pot părea bizare în lipsa unor explicaţii, şi mă refer la ursul brun (plasat în partea dreaptă) şi la maurul reprezentat în latura stângă.

Bavarie, dulce Bavarie!

Simbolurile de care vă vorbesc îşi au rădăcinile în tradiţia bavareză şi au fost preluate de către Pontif din stema pe care a avut-o ca Arhiepiscop de München şi Freising. Maurul este anticul simbol al Diecezei de Freising, înfiinţată în secolul al VIII-lea, această emblemă fiind, de altfel, foarte frecventă în heraldica europeană.

Cât despre ursul brun ce poartă o povară pe spate, acesta face referire la o veche tradiţie potrivit căreia primul Episcop de Freising, Sfântul Corbinian, ar fi fost atacat de un urs în timp ce se îndrepta spre Roma. Reuşind să îmblânzească sălbăticiunea, pelerinul îl luă pe urs ca tovarăş de drum până la Roma, obligându-l să-i poarte poverile în locul calului pe care fiara îl sfâşiase; imaginea este o alegorie în care ursul domesticit nu este altul decât Episcopul de Freising, îmblânzit de harul lui Dumnezeu, iar povara de pe spinarea animalului este o aluzie la greutatea misiunii unui episcop.

Cheile Împărăţiei

Potrivit unei vechi tradiţii din heraldica papilor, în jurul stemei Papei Benedict al XVI-lea se pot vedea două chei – una din aur şi cealaltă din argint – dispuse în forma crucii Sfântului Andrei. Cheile sunt un simbol al puterii date Sfântului Petru şi succesorilor săi de către Isus Cristos, aşa cum stă scris în Evanghelia după Matei, capitolul 16, versetul 19: “Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”. De altfel, cele două chei sunt prezente în stemele tuturor papilor.

Renunţarea la cele “trei coroane puse una peste alta”

Aşa cum este tradiţia în heraldica papilor, deasupra stemei lor este aşezată o tiară, mai exact trei coroane suprapuse, ce reprezintă cele trei puteri ale Suveranului Pontif: puterea de Ordin sacru, de Jurisdicţie şi de Magisteriu. În stema Papei Benedict al XVI-lea nu mai apare tiara, ci o simplă mitră pontificală care, în amintirea tiarei, este din argint, prevăzută cu trei benzi din aur – simboluri ale celor trei puteri – legate între ele printr-o bandă verticală, dispusă central, ce sugerează unitatea puterii de Ordin sacru, de Jurisdicţie şi de Magisteriu într-o singură persoană.

Inovaţia lui Joseph Ratzinger

O altă noutate din stema Papei Benedict al XVI-lea, ce poate fi văzută în partea de jos a blazonului, se referă la prezenţa eşarfei de lână albă numită “pallio”, însemn liturgic specific pontifilor şi simbol al misiunii de păstori ai turmei încredinţată lor de către Isus Cristos, însemn ce nu apare reprezentat în tradiţia heraldică pontificală recentă, în timp ce este nelipsit din reprezentările antice. Recuperarea acestei imagini de către actualul Suveran Pontif ne lasă să credem că în timpul acestui pontificat vor fi reluate multe dintre tradiţiile de preţ ale Bisericii Catolice, ce au fost lăsate uitării în ultimele secole.

Deşi în stema pontifilor apare, în mod obişnuit, un motto, o deviză ce conţine chintesenţa programului de viaţă, al idealului acestuia, din blazonul Papei Benedict al XVI-lea lipseşte, ceea ce nu înseamnă că nu ar exista ci, din contra, că va fi un program deschis, ce nu va fi exclusiv şi care ne va uimi prin vigoare şi prospeţime.