Una câte una, filele din calendarul pe 2004 au căzut şi, privind spre sfârşitul lunii decembrie, ochii ni se opresc desigur pe data de 25, când sărbătorim Naşterea Domnului nostru Isus Cristos. Această sărbătoare ne aminteşte că, după nouă luni de viaţă sigură în pântecele Preasfintei sale Mame, Isus Cristos a venit pe lume în Betleem. Astăzi însă, mai mult ca niciodată, pântecele mamelor au devenit un loc nesigur, un loc prea adesea murdărit de crima odioasă a avortului. Ne propunem în cele ce urmează, ca o pledoarie pentru viaţă, să parcurgem drumul celor nouă luni, o adevărată succesiune de miracole. Un drum pe care eu l-am parcurs, tu l-ai parcurs, cu toţii l-am parcurs deja, chiar şi Isus Cristos.

Şi vom începe desigur din momentul concepţiei, când apare noua viaţă. Din acel moment, cei 46 de cromozomi cu cele 30.000 de gene dau o combinaţie unică, determinând deja sexul, trăsăturile feţei, caracteristicile corpului, culoarea ochilor, a părului, a pielii noii persoane… Aceasta începe în prima săptămână călătoria spre cavitatea uterină, unde se va implanta. Din a treia săptămână deja se formează viitoarea placentă şi primele vase sanguine. Inima va bate pentru prima oară câteva zile mai apoi, după care, în săptămânile 5-6, încep să se formeze cavităţile cardiace, stomacul, pancreasul şi altele. După câteva săptămâni, “mugurii” de pe embrion se individualizează tot mai mult ca mânuţe şi picioruşe; pe faţă apar două proeminenţe pentru ochi, două fose mici pentru urechi şi o deschizătură pentru nas şi gură.

Din luna a treia, fătul prinde tot mai mult forma “umană”. Capul îi este ridicat, faţa formată, ochii apropiaţi, cu pleoape, şi se pot distinge buzele şi urechile. În săptămânile 11-12, de regulă, fătul face primele mişcări, dar prea slabe pentru a fi percepute de mamă. Cu ajutorul stetoscopului însă, părinţii pot auzi bătăile inimii copilului lor. Din a patra lună, proporţiile cap-trup se mai reglează, sistemul osos este mai format şi fătul poate avea deja muşchi suficient de puternici pentru ca loviturile date de el să fie simţite de mamă. În luna a cincea, copilul are deja păr, unghii, iar organele sexuale sunt diferenţiate complet. În perioada care urmează, el se mişcă tot mai puternic şi mai frecvent, îşi suge degetul, poate sughiţa, reacţionează la sunete… şi tot creşte, astfel că, pe la sfârşitul lunii a şaptea de sarcină, uterul devine deja prea mic!

În luna a opta, săptămânile 32-33, copilul se aşează în poziţia de naştere. Oasele se lungesc şi se îngroaşă; craniul nu este complet osificat, pentru a putea ieşi din uter în momentul naşterii. Perioada rămasă până atunci este dedicată în special creşterii în forţă şi greutate. Cele nouă luni sunt trăite de noua fiinţă într-un sac plin cu lichid amniotic. Acest lichid menţine fătul la o temperatură constantă, îl fereşte de şocuri, şi îi oferă apă şi substanţe nutritive, pe care el le ia fie prin piele, fie prin înghiţire. Lichidul amniotic este acea “apă” care se “rupe”, semn al iminenţei naşterii.

Am inclus mai jos un tabel ce prezintă evoluţia din timpul celor nouă luni, urmărind doi indicatori: greutatea şi talia.

Sursa tabelului: Enciclopedia Larousse pentru părinţi

Acest parcurs de nouă luni este astăzi tot mai explorat, prin fotografiere, dar chiar şi prin filmare. Anul acesta, un nou tip de scanare cu ultrasunete a condus la o serie de imagini 3D ale fetuşilor, în ipostaze diferite: căscând, zâmbind, întinzându-se, scărpinându-se, dând cu piciorul. Dacă aveţi acces la Internet, puteţi vedea această galerie de imagini la adresa [1], iar o altă serie de 19 imagini uimitoare din timpul vieţii intrauterine, la adresa [2]. Desigur, resursele online pe această temă sunt numeroase, dar unul atrage în special atenţia: JustTheFacts.org [3]. Navigând pe acest sit veţi avea ocazia să parcurgeţi în detaliu cele nouă luni de viaţă, însoţite de explicaţii bine alese (o parte din aceste explicaţii le găsiţi traduse în limba română la adresa [4]). Situl mai include informaţii utile pentru viitoarele mame, mostre audio şi video din viaţa fătului în uter, şi diferite alte materiale interesante.

Din tot acest conţinut bogat, pe care vi-l lăsăm spre explorare, noi vom sublinia secţiunea a treia: “When life begins” (Când începe viaţa). După citate dintr-o serie de specialişti în domeniu (nu întâmplător primul este chiar din dr. Jerome LeJeune, despre care s-a mai scris în revista noastră), veţi găsi o prezentare dedicată naşterilor premature. Iar acolo, o poveste impresionantă despre două fetiţe, Brielle şi Kyrie Jackson, născute cu 12 săptămâni înainte de termen. Cei doi copii au fost puşi în incubatoare separate, pentru a se reduce riscul unor infecţii. În timp ce Kyrie evolua bine, câştigând în greutate, Brielle avea probleme cu respiraţia şi cu inima. La orizont se întrevedea un sfârşit trist al poveştii gemenelor. O asistentă a avut însă ideea să le pună în acelaşi incubator. Într-un gest incredibil (surprins într-o fotografie pe sit), Kyrie şi-a întins mâna după Brielle; în câteva zile, starea fetiţei bolnave s-a îmbunătăţit semnificativ şi amândouă au supravieţuit venirii premature pe lume.

Dacă vi s-a deschis interesul pentru subiect, mai avem două recomandări. Un sit [5] care prezintă, tot cu imagini frumoase, venirea pe lume a unei fetiţe; şi un altul [6] care reprezintă varianta online a unei cărţi pentru copii despre viaţa intrauterină. Cu o conexiune bună la Internet şi cu copiii pe genunchi, puteţi să le oferiţi o frumoasă experienţă cu această poveste.

Să ne rugăm ca mamele să descopere, cu ajutorul Preasfintei Fecioarei Maria, bucuria maternităţii, iar la sfârşit de decembrie, când calendarul religios îi aminteşte pe pruncii nevinovaţi ucişi de Irod, să recităm un Rozariu pentru sufletele copiilor ucişi înainte de a se naşte.

SITURI REFERITE ÎN ARTICOL
[1] www.orthodoxphotos.com/readings/avortul/zambete.shtml
[2] www.lifesite.net/fetaldevelopment/windowstothewomb/
[3] www.justthefacts.org/clar.asp
[4] www.provita-craiova.com/articol-fapte-uimitoare.php
[5] www.parentsplace.com/first9months/main.html
[6] www.angelinthewaters.com