E limpede că astăzi nimeni nu mai pune la îndoială existenţa istorică a Domnului nostru Isus Hristos. Pe de altă parte, experţii în exegeză şi istoricii contemporani sunt de acord în a spune că ar fi imposibil de scris o “viaţă a lui Isus”, în sensul curent al termenului. Singurele mărturii directe pe care le avem despre Isus – în scrierile Noului Testament – trebuie considerate ca fiind mărturii de credinţă, şi nu expuneri ale unor cercetări sistematice preocupate de o absolută exactitate cronologică, topografică sau psihologică. Totuşi, se pot culege anumite informaţii cu ajutorul cărora să putem avea o bază de discuţie, cu date confruntabile pe cale ştiinţifică.1

Articolul prezentat nu este o expunere apologetică, şi nici o expunere exhaustivă a acestei mult discutate probleme, dar va expune cât mai clar ceea ce se poate afirma cu siguranţă, în problema datei morţii Domnului nostru Isus Hristos.

S-a pornit analizând datele cronologice, destul de rare, ce se puteau deduce direct sau indirect din textul Noului Testament, iar apoi s-a făcut apel la ştiinţe: Istoria, Astronomia, Arheologia.

După nenumărate ipoteze discuţii şi scrieri, astăzi majoritatea studiilor şi cercetărilor se orientează spre data de vineri 14 Nisan2 anul 783 a.u.c.3, adică 7 aprilie anul 30, socotind după calendarul de astăzi.

Există şi alte opinii, care propun anii: 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33.

Vom preciza încă de la început, că un răspuns absolut sigur şi exact nu se poate da, cu datele care există până acum. Totuşi, opinia majoritară oferă un grad mai înalt de certitudine, o probabilitate mai mare. Prezentul articol expune modul în care cercetătorii au ajuns la data de 7 aprilie anul 30, ca dată a morţii lui Isus.4

Expunerea se va desfăşura pe doua căi:

- Prima cale având ca sursă textul Noului Testament, caută să stabilească data morţii lui Isus aflând mai întâi anul de început, iar apoi durata actvităţii Sale publice.

- A doua cale bazată pe cercetări astronomice va prelua datele obţinute şi va oferi o mai bună aproximaţie. În încheiere se vor aminti şi posibilele incertitudini în precizarea unei date exacte.

Pentru a facilita urmărirea argumentaţiei, expunerea a fost structurată în patru întrebări.

l. În ce an a început Isus activitatea Sa publică?

a) Date biblice din Evanghelia Sf. Luca:

Luca precizează data la care Sf. loan Botezătorul îşi înce activitatea, menţionând indirect şi începutul activităţii publice a lui Isus “În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarh al Galileii, …, în zilele arhiereilor Ana şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către loan, fiul lui Zaharia în pustie.”5

Deci Ioan a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei împăratului Tiberius. Predecesorul său, Augustus, murise la 19 august anul 14.

Conrad Cichorus a demonstrat6 că, după metodele siriene de calcul al timpului, adoptate şi de către evreii din Palestina, deci foarte probabil şi de către Luca, sirian de origine, primul an de domnie al unui suveran se calcula din ziua întronării lui până la ultima zi din acelaşi an.

Anul Nou era sărbătorit la o dată care conform calendarului nostru este 1 octombrie.

Atunci înseamnă că primul an de domnie al lui Tiberius a fost între 19 august, anul 14, şi 30 septembrie al aceluiaşi an 14, iar al cincisprezecelea an al domniei între: l octombrie 27 şi 30 septembrie 28, după calendarul nostru.

În această perioadă îşi începe activitatea loan Botezătorul.

Activitatea lui s-a desfăşurat pe o perioadă destul de scurtă7, de la câteva luni la un an şi câteva luni, iar arestarea lui marchează începutul activităţii publice a lui Isus.8 Ca urmare, activitatea publică a lui Isus, după Luca, începe în primele luni ale anului 28, sau cel mai târziu la începutul anului 29.

b) Date biblice din Evanghelia Sf. Ioan:

“Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis deci iudeii: în patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi tu îl vei ridica în trei zile ?”9

Episodul menţionat se petrece la Ierusalim cu ocazia primei sărbători a Paştilor, în timpul activităţii publice a lui Isus.

Iudeii declară că de patruzeci şi şase de ani se lucra la reconstruirea templului.

losephus Flavius consemnează10 că Irod a hotărât să restaureze templul în anul al optesprezecelea al domniei lui, ceea ce pentru noi înseamnă anii 20-19 î.Chr.11 Presupunând că reconstruirea a fost precedată de un timp de pregătiri, luăm ca dată de plecare anul 19.

Deci, episodul amintit de loan, se desfăşoară la patruzeci şi şase de ani de la începutul reconstruirii templului, adică în anul 28, la sărbătoarea Paştilor.

2. Cât timp a durat activitatea publică a lui Isus?

S-au făcut nenumărate studii şi cercetări, ajungându-se la trei ipoteze: un an, doi ani şi trei ani.

Prima ipoteză, puternic combătută de V. Harţi12, se consideră astăzi ca fiind depăşită.

A doua ipoteză se deduce din Evanghelia Sf. Ioan, în care se amintesc trei sărbători ale Paştilor:

• v. 2, 13 – după nunta de la Cana,
• v. 6, 4 – înainte de înmulţirea pâinilor,
• v. 11, 55 – după învierea lui Lazăr.

A treia ipoteză adaugă şi v. 5, l-313 – care însă nu precizează cu exactitate dacă era sau nu o sărbătoare a Paştilor.

Deci, putem considera că Isus şi-a desfăşurat activitatea publică cel puţin doi ani, opinia majoritară, dar poate fi luată în considerare şi ipoteza cu durata de trei ani.

Atunci, pentru a stabili anul morţii lui Isus, vom însuma la data momentului începutului activităţii Sale publice, durata activităţii Sale. Vom avea astfel două variante posibile:

• după Luca: Anul 28 (29) + durata 2 (3) ani = Anul 30 (32),
• după loan: Anul 28 + durata 2 (3) ani = Anul 30 (31).14 Rezultatele obţinute dau prioritate anului 30, dar rămâne şi posibilitatea anului 31. Anul 32 vine în contradicţie cu cronologia bazată pe Ioan 2, 20.

3. Ziua de Vineri în săptămâna Patimilor a fost în 14 sau 15 Nisan?

Evangheliile sunt de acord asupra faptului că ziua în care a murit Isus a fost o vineri.15 Rămâne de aflat data acestei zile.

Legea fixă pentru această cină, seara de 14 Nisan, adică începutul zilei de 15 Nisan.16

Din textele evangheliilor deducem două variante posibile:

• Matei, Marcu şi Luca afirmă că Isus ar fi celebrat Cina cea de Taină (Ultima Cină), Cina pascală, joi seara – “în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Pastile”17 -, şi a fost răstignit a doua zi, adică vineri 15 Nisan.
• Ioan scrie: “Deci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu şi era dimineaţa. Şi ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile.”18

Rezulta că Isus ar fi fost răstignit în amiaza zilei de 14 Nisan, în care seara, urma să se celebreze Cina pascală.

În sprijinul acestei ipoteze pare că vine şi afirmaţia făcută de arhierei şi cărturari, referitor la prinderea şi omorârea lui Isus: “Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.”19

Această discordanţă a constituit subiectul unor lungi dispute, s-au adus argumente pro şi contra din surse biblice şi extra-biblice20, fără a se putea ajunge la o soluţie unanim acceptabilă.

Au existat şi tentative de a concilia cele două variante.21

4. În ce an 14 sau 15 Nisan a fost o Vineri?

Unica informaţie sigură, pe care o avem, în privinţa datei morţii lui Isus este că a avut loc într-o zi de Vineri. Pentru a putea continua raţionamentul s-a făcut apel la Astronomie.

Tabelele Lunare ale Institutului de Calcul Astronomic din Berlin, verificate de Karl SCHOCH22, au arătat că între anii 28 şi 34, ziua de 14 Nisan a fost de două ori o Vineri:

• în anul 30, în ziua de 7 aprilie
• în anul 33, în ziua de 3 aprilie.

Prima variantă este perfect acceptabilă, fiind confirmată şi de cronologia vieţii lui Isus.

A doua variantă însă, este inacceptabilă, deoarece anul nu se înscrie între variantele deduse din textul biblic.

Între anii 28-34 există o singură dată: 23 aprilie anul 34, în care 15 Nisan este o Vineri. Data nu poate fi luată în considerare din acelaşi motiv: anul nu se încadrează între datele deduse din textul biblic.

Deci, rămâne o singură dată care confirmă varianta lui loan şi anume vineri 14 Nisan, ceea ce pentru calendarul nostru înseamnă 7 aprilie anul 30.

Dacă în privinţa calculelor lui SCHOCH avem un grad mare de certitudine23, există anumite incertitudini din partea calendarului ebraic.

Practic, acest calendar putea să difere de calendarul astronomic din mai multe motive:

• Observarea lunii se făcea cu ochiul liber24, deci în caz de ceaţă sau cer acoperit, luna plină era greu de observat şi ca urmare începutul lunii putea fi întârziat cu o zi; ceea ce ar putea aduce în discuţie noi ipoteze.25
• Autorităţile ebraice responsabile cu calendarul aveau permisiunea de a intercala o lună înainte de Nisan, în anumite cazuri speciale cerute de situaţia din agricultură sau de condiţiile în care se aflau căile de acces.26

În concluzie, examinarea datelor cronologice obţinute din Noul Testament au indicat că Isus a murit într-o zi de vineri a anului 30 sau 31 şi foarte probabil într-o zi de 14 Nisan.27 Considerând corecte cercetările lui SCHOCH, rezultă că într-adevăr în anul 30 ziua de 14 Nisan a fost o Vineri.

Deci putem afirma, cu mare probabilitate, că aceasta este data răstignirii şi morţii lui Isus: Vineri 14 Nisan, ceea ce pentru calendarul nostru înseamnă data de: 7 aprilie, anul 30.

+ Florentin CRIHĂLMEANU

Note:

1. C. PERROT. Gesu e la storia, Boria, Roma 1981, p. 9-13.
2. Cfr. J. Mc KENZIE, Dictionary of the Bible, London 1968. Nisan este luna a şaptea a calendarului ebraic, numită şi Abib în vechiul calendar ebraic. Pentru calendarul nostru înseamnă Martie-Aprilie.
3. “Ab urbe condita”- de la fondarea Romei.
4. Articolul este traducerea şi adaptarea unui excursus din cadrul unui curs semestrial cu tema: “Procesul lui Isus”, predat de eminentul Pr. Prof. Mario Erbetta, la Pontificia Universita Urbaniana. Cursul a avut ca bibliografie pe lângă notiţe, cartea: J. BLINZLER, II processo di Gesu, Paideia, Brcscia 1966, p. 86-97.
5. Luc. 3,1-2. – Citatele biblice sunt date din: BIBLIA, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti 1982. S-au respectat ortografia, punctuaţia si abrevierile din textul citat.
6. ZNW 22 (1923) 17-20, Giessen, Berlin,
7. Th. INNITZER, Johannes der Taufer, 1908, p. 167.
8. Mat. 4,12.17 şi Marc. 1,14.
9. Ioan 2,20.
10. Istoric evreu, (37-97 d.C.), Antiquitates Iudaicae 15,11,1 § 380.
11. W. OTTO, Herodes, 1913, 83.
12. V. HARTL, Die Hypothese einer einjahrigen Wirksamkeit Jesu kritisch gepruft, 1917.
13. “După aceasta era o sărbătoare a iudeilor şi Isus S-a suit la Ierusalim.” – Ioan 5,1.
14. În ambele cazuri durata are o aproximaţie de câteva luni.
15. Ioan 19.31.42; Luc. 23,54; Marc. 15,42; Mat. 27,62.
16. Ies. 12,6; Lc v. 23,5; Num. 9,3.5; 28,16-17; Deut. 16,1-3.
17. Marc. 14,12-16; Mat. 26,17; Luc. 22,7. ÎS. loan 18.28; vezi 19,14 şi 19,31.
18. Marc. 14,2.
19. Răstignirea lui Isus în 14 Nisan e confirmată de tradiţia iudaică şi de o parte din tradiţia creştină a primelor secole: scrieri apocrife şi sfinţi părinţi. Cfr. C. PERROT, op. cit., p.72, nota 4.
20. J. BLINZLER, op. cit., p. 89-92.
    A. JAUBERT, La date de la Cene, Gabaida, 1957. Argumentează spunând că în timpul lui Isus, existau două calendare: calendarul lunar, cel oficial, după care Cina pascală ar fi în seara de 14 Nisan (adică 15 Nisan) şi un calendar solar, acceptat la Qumran, după care paştile ar fi în fiecare an o marţi seara (adică miercuri). Isus ar fi celebrat paştile marţi seara şi ar fi fost răstignit în ajunul paştilor evreilor. Ipoteza nu a fost acceptată deoarece ar însemna că Isus nu a respectat Legea şi că a avut afinităţi cu esenienii. De altfel, e greu de presupus că apostolii ar fi putut celebra Cina pascală cu două zile înaintea tuturor semenilor lor.
    Cfr. C, PERROT, Gesu e la storia, Borla, Roma 198l, nota 3.
21. K. SCHOCH, în revista Biblica (1928)55.
22. Calculele lui SCHOCH au fost mult discutate, analizate şi chiar combătute, fără însă a putea fi contrazise cu argumente demne de luat în considerare.
    J. JEREMIAS, Le parole dell?ultima cena, Paideia, Brescia 1973, p. 39-43, nu urmează cronologia Iui loan, chiar dacă recunoaşte că aceasta este privilegiată de calculele astronomice.
23. În fiecare 29 ale lunii, seara, comisia sacerdotală responsabilă cu calendarul, se întrunea şi aştepta martori care puteau mărturisi sub jurământ că au observat luna nouă. Dacă până la apariţia stelelor – care marca începutul unei noi zile – se prezentau cel puţin doi martori demni de încredere, se proclama începutul lunii următoare. Cfr. J. JEREMIAS, op. cit, p. 37.
24. Ziua de Joi 14 Nisan a anului 31 putea fi considerată drept Vineri, din cauza întârzierii începutului lunii cu o zi.
25. Dacă orzul pentru oferta secerişului în templu la 16 Nisan nu era copt încă, sau dacă starea în care se aflau drumurile, căile de acces, făceau imposibil pelerinajul pascal.
26. În ipoteza că autorităţile ebraice nu au modificat calendarul ebraic faţă de cel astronomic, după care s-au făcut cercetările.