Dacă în frumoasa lună martie îl vom cinsti pe Sfântul Iosif cu toată evlavia, el ne va acorda, cu siguranţă, nenumărate haruri şi favoruri la care nici nu ne aşteptăm. Aceasta datorită faptului că Sfântul Iosif este “bărbat drept”, titlu meritat prin viaţa ireproşabilă pe care a du- s-o, prin iubirea şi ascultarea lui faţă de Dumnezeu, prin iubirea profundă faţă de Fecioara Maria şi Isus, pe care i-a ocrotit prin practicarea tuturor virtuţilor care se puteau practica.

Sfântul Francisc de Sales remarca: “O, ce Sfânt este ilustrul Iosif. Cu drept cuvânt el este asemuit cu palmierul, regele copacilor. S-ar mai părea că el a fost tot aşa de desăvârşit sau că a avut virtuţile în-tr-un grad tot aşa de înalt, precum le-a avut Preasfânta Fecioară”. Sfinţenia Sfântului Iosif se vede şi prin faptul că el a fost ales de Dumnezeu pentru a fi soţul celei mai curate dintre fecioare şi tatăl crescător al unicului Său Fiu.

Ne putem închipui câte haruri a primit Sfântul Iosif, care avea în permanenţă grijă de Isus, izvorul tuturor harurilor. Având în vedere aceste merite ale Sfântului Iosif, începe şi tu să-l cinsteşti în luna martie, lună dedicată lui, prin meditaţii şi rugăciuni. “El poate să ne ajute, spun Sfântul Bernard şi Sfânta Tereza d`Avila, în toate nevoile noastre vremelnice şi ne acordă ajutorul său mai presus de aşteptările noastre”.

Cea mai semnificativă zi din luna martie este ziua a nouăsprăzecea, Sărbătoarea Sfântului Iosif. Sf. Tereza d`Avila mărturiseşte: “Nu-mi amintesc să fi cerut ceva în ziua sărbătorii lui şi să nu fi dobândit, şi dacă constatam totuşi vreo nedesăvârşire în asistenţa ce o ceream de la el, el repara greşala pentru a face să reuşească în avantajul meu”.

Însufleţit de această constare a Sfintei Tereza d`Avila, poate ai apelat şi tu într-o zi a lui martie la Sfântul Iosif. Erai bolnav şi aveai nevoie de ajutor. I-ai zis:

- Sfinte Iosife, eu am nevoie de harul acesta…, ştiu că nu merit, dar te rog ajută-mă.

În sufletul tău stăruia o speranţă dar, ca şi la apostolul Toma, şi o neîncredere, şi ai adăugat, ca pentru tine:

- Dacă în 19 martie voi primi acest har, o voi considera o “minune”. Aşteptai cu înfrigurare ziua de 19 martie şi …”minunea” s-a produs. Sfântul Iosif ţi-a îndeplinit rugămintea exact aşa cum ai cerut, de ziua lui. Nu-ţi vine să crezi. Cum, Sfântul Iosif şi-a aplecat urechea la tine, care eşti aşa de mic şi neînsemnat? Nu-ţi poţi opri lacrimile de bucurie şi rugăciunile de mulţumire. Trece o lună, două…se apropie ziua ta de naştere. Ai iarăşi nevoie de ajutor. La cine altul să apelezi decât la Sfântul care te-a ajutat cu puţin timp în urmă? Încerci chiar să-l sensibilizezi pe Sfântul Iosif.

- Ştii, Sfinte Iosife, de ziua ta m-ai ajutat, ajută-mă, te rog, şi de ziua mea. De data aceasta încrederea ta parcă e mai mare. Are şi de ce. Sfântul Iosif te ajută în acelaşi mod.

- O, Doamne, nu se poate! Eşti îndreptăţit să exclami:

- Am acolo un mijlocitor, un mijlocitor puternic, acolo …Sus. Îl voi iubi mereu. Trece anul, vine o nouă lună, luna martie. Tu din nou ai nevoie de ajutor, de mult ajutor. Nu îndrăzneşti să mai ceri ceva anume Sfântului Iosif. Ţi se pare prea mult. Totuşi speri ca Sfântul Iosif să nu te fi uitat. Te rogi lui cu toată umilinţa şi căldura de care eşti în stare şi îi spui:

- Dă-mi ce vrei tu, Sfinte Iosife! şi poţi rosti o rugăciune: Sfinte Iosife, care prin iubirea ta înflăcărată faţă de Dumnezeu ai atins culmile sfinţeniei şi care l-ai purtat în braţele tale pe Isus ca prunc, ajută-mă să-l port mereu şi eu în inima mea pe acest Isus, care cu IUBIREA se identifică şi care e singurul meu bine, iar acea iubire faţă de El să fie transpusă prin iubirea faţă de aproapele. Sfinte Iosife roagă-te pentru noi şi ne ajută. Amin!