Paul a rămas în conştiinţa tuturor creştinilor ca una dintre cele mai mari personalităţi ale credinţei noastre. Încă din anii tinereţii, ia parte regulat la lecţiile lui Gamaliel, unde primeşte o educaţie religioasă sănătoasă, după doctrina fariseilor. La această educaţie aleasă a contribuit şi timpul petrecut la şcoala lui Isus, la care s-a adăugat mai târziu şi şcoala dură a vieţii. Paul a fost un pasionat al credinţei lui Cristos, a avut un suflet de foc, prin care s-a dedicat total idealului vieţii sale. “Cine eşti tu, Doamne!” (Fap 9,5), avea să întrebe şi să se întrebe el pe drumul Damscului. Răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat: “Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi!”. Acest răspuns i-a fost suficient lui Paul ca să-şi schimbe viaţa şi să adere la un ideal de viaţă eminamente religios. Pentru Paul, Dumnezeu a însemnat totul; el îl va sluji cu o lealitate şi o credinţă mereu vii. El a înţeles ca nimeni altul, prin descoperirile de taină, că lui Isus, numit Cristos, îi datorăm mântuirea noastră. Paul a fost un om al zelului pentru Isus, zel care s-a tradus într-o viaţă de renunţări în favoarea Celui pe care el îl iubea: Isus, numit Cristos. Munci grele, oboseli istovitoare, suferinţe de nedescris, persecuţii violente, privaţiuni de tot felul, pericole de moarte, iată ce a îndurat de-a lungul vieţii sale Paul din Tars din iubire pentru Cristos. Într-un cuvânt, nimic nu l-a îndepărtat de dragostea lui Cristos, adică de patima şi crucea Mântuitorului său. Toate acestea şi multe altele le-a îndurat Paul numai pentru Cristos şi pentru cauza sa. Odată convertit la creştinism, Paul nu mai dă înapoi niciodată, el priveşte numai înainte, pentru că “ştie cui a crezut!”. Într-adevăr, viaţa lui a fost o viaţă de totală duruire în slujba lui Cristos. Dacă voiţi, spiritul lui Paul a rămas şi astăzi printre noi. De aceea, afirm fără nici o reţinere că Paul este înainte de toate un apostol al timpurilor noastre moderne.

El a trăit şi a activat într-o lume care, în multe privinţe, se aseamănă cu lumea zilelor noastre. Într-o lume şovăielnică şi nesigură ca a noastră, într-o lume egoistă şi dispreţuitoare, într-o lume fără valori şi anonimă, figura lui Paul atrage pe mulţi la sine. Este o figură pozitivă, care nu şi-a clădit nici caracterul, nici conştiinţa pe hazard sau pe noroc, ci a trudit, zi de zi, făurindu-şi un suflet deschis şi generos, o inimă mare şi iubitoare şi o minte sclipitoare şi înţeleptă, gata să ofere “un răspuns tuturor care vă cer cont despre speranţa voastră!” (1Pet 3,15). Apostolul Paul este un semit adevărat prin cultură, a cărei profunzime, datorată formaţiei greceşti şi contactelor frecvente cu lumea greco-romană, trece prin nişte canale care, nouă, ni se par învechite; dar nu este aşa. Prin modul său de a gândi, prin limbaj şi prin stilul său unic, dar şi prin religia creştină, el este un om deschis noului, un om al tuturor timpurilor. Acesta este apostolul Paul pentru noi, cei de astăzi. Mai mult, el este însuşi idealul nostru, după cuvintele sale: “m-am făcut tuturor toate!”

În ceea ce priveşte scrisorile sale, toate trimise într-o notă de înaltă ţinută şi personalizate prin trăsăturile sale proprii, ele nu sunt altceva decât rodul unor meditaţii îndelungate asupra principalelor puncte de credinţă creştină. El adoptă în Scrisorile sale un stil impetuos şi foarte dens, folosind o gândire deschisă şi consecventă, pregătind cititorul pentru pasaje şi mai dificil de înţeles. În felul acesta, locul lui rămâne unic, atât prin puterea gândurilor religioase, cât şi prin stilul său literar deosebit de bogat în idei şi reflecţii teologice, stil care, de asemenea, este fără egal în istoria scrisorilor sau a epistolelor. Noul Testament cuprinde 13 scrisori către diferite comunităţi sau persoane şi care, toate, poartă sigiliul lui Paul. Acestea sunt o adevărată zestre teologică ce se descoperă numai celui ce o caută, ea se ascunde printre cuvinte şi printre rândurile scrisorilor lui Paul. Aceste scrisori conţin, în acelaşi timp, diferite influenţe, fie din lumea iudaică, fie din lumea greacă sau, probabil, şi din lumea filozofiei stoice, de care Paul nu era străin. Iată o icoană completă a apostolului Paul “săpată pe aramă, cu un condei de plumb în piatră!” (Iob 19,23.24).