Simpozionul organizat la Bucureşti, de Institutul Teologic Sfânta Tereza, în colaborare cu Comitetul Naţional Italian pentru studiul unor valori civice fundamentale (subsidiaritate, fraternitate, solidaritate, egalitate), a readus în faţa opiniei publice un document de mare actualitate: Enciclica Humanae vitae, promulgată de Papa Paul al VI-lea în urmă cu patru decenii, în contextul ce a urmat Conciliului Vatican II.

Importanţa acestei enciclice a fost subliniată de toţi participanţii. Majoritatea vorbitorilor au fost personalităţi reprezentând Sfântul Scaun: Cardinalul Peter Erdö, Primatul Ungariei şi preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene, Episcopul Elio Sgreccia, preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă, Episcopul Francesco Coccopalmerio, preşedintele Comisiei Pontificale pentru Interpretarea autentică a Textelor Legislative, Episcopul Gianfranco Girotti, Regent al Tribunalului Penitenţieriei Apostolice, Prof. Dr. Domingo J. Andres, de la Universitatea Pontificală din Lateran, Prof. Dr. Onorato Bucci, consultor al Congregaţiei Bisericilor Orientale şi al Consiliului Pontifical pentru Interpretarea autentică a Textelor Legislative, Prof. Agostino Montan, specialist în canonistică şi magisteriu, Prof. Bonifacio Honings, consultor al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, precum şi Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova. Aceştia au analizat enciclica sub raport doctrinar, magisterial, etic, antropologic, juridic.

Deputatul European Carlo Casini, preşedintele Mişcării pentru Viaţă din Italia, şi profesorul universitar Alessandro d’Avack au abordat probleme juridice referitoare la drepturile umane fundamentale. Din România, au contribuit cu conferinţe mai mulţi specialişti: Pr. Prof. Isidor Mărtincă, Pr. Prof. Vasile Răducă, Dr. Anca şi Vincent Cernea, Conf. dr. Mihai Ştefănescu, Marina Fara, Dr. Florin Ardelean, Emanuel Cosmovici.

Ce este Humanae vitae, ce a reprezentat aceasta enciclică în istoria recentă a Bisericii şi cât de actuală mai este ea?

Humanae vitae este completarea documentului conciliar Gaudium et spes, care a lăsat multe semne de întrebare şi care avea nevoie de clarificări. Humanae vitae este răspunsul creştinismului catolic la provocările zilei de astăzi. Este o chemare la viaţă, la respectul ei de la începuturi până la sfârşitul ei natural. Ea a reprezentat, de la o mare surpriză în lumea medicală de specialitate, arătând că Biserica găseşte răspuns la una din marile căutări ale societăţii moderne postbelice – reglarea naşterilor -, până la o întărire a familiei catolice, a femeilor însărcinate în dificilul dar frumosul lor drum al maternităţii.

Mai este această enciclica actuală?

Răspunsul este şi mai rapid de dat astăzi. Actualitatea este cu atât mai motivată cu cât atacurile de care vorbeam mai devreme sunt mai perfide. În numele unor norme ale bioeticii, precum reducerea avorturilor la cerere, a sarcinilor extrauterine, a transplanturilor omologe (de la aceeaşi persoană genetică), se merge pe manipularea genetică şi pe contracepţie, flageluri care reduc sensul vieţii şi speranţa de mai bine a omului aşa cum au reliefat Card. Erdö şi Mons. Sgreccia în prezentările lor şi cum Dl Cosmovici a demonstrat în sondajul desfăşurat între tinerii catolici. Şi aspectele de comunicare sunt tot atât de importante deoarece enciclica trebuie să pătrundă în toate casele familiilor catolice şi să le convingă. Limitele şi presiunea în mass-media, comunicarea manipulată şi manipulabilă, criteriile de eficienţă în cunoaşterea enciclicei au fost prezentate, în detaliu, de acelaşi Mons. Sgreccia şi de Ep. Coccopalmerio, ca şi de Nunţiul Apostolic Javier Lozano, împreună cu Dr. Cernea şi Dna Fara, în lucrările dânşilor. Important este şi ce se face concret. Care sunt suportul filozofic, legislativ si de drept care derivă din enciclică au fost subiecte propuse de Ep. Girotti, Prof. D’Avack, Prof. Andres, Prof. Bucci, Prof. Montan şi Prof. Honings. O interesantă mărturie a unui preot ortodox şi profesor de teologie despre validitatea pan-creştină a enciclicei a dat-o Pr. Prof. Răducă, ceea ce ne bucură în perspectiva găsirii unei căi real ecumenice de soluţionare a problemelor propuse de enciclică.

Cum arată România în viziunea acestei enciclice?

Am “recuperat” rapid distanţa care ne separa de restul ţărilor europene dezvoltate, toţi parametrii sociali, psihologici şi medicali înrăutăţindu-se semnificativ şi rapid, precum au prezentat Pr. Mărtincă, Pr. Conf. Ştefănescu şi Dr. Ardelean.

Ce e de făcut în continuare?

Şi, de fapt, aceasta este cea mai importantă întrebare, pentru că asta îşi doreşte enciclica Humanae vitae: soluţii generale aplicate local, pretutindeni. Arhiepiscopul nostru, Dr. Ioan Robu, şi PS Gherghel, episcop de Iaşi, au întărit necesitatea unei acţiuni imediate. Comunităţile catolice sunt într-o profundă schimbare socială şi au nevoie de un sprijin şi din partea Bisericii. Emigraţia, mutările în conştiinţa comunităţilor sunt provocări la care Biserica caută răspunsuri adecvate. ÎPS Robu, atât în deschiderea Simpozionului, dar mai ales la încheierea lui, a întărit încă o dată nevoia de unire a forţelor creştine, loc de acţiune comună împreună cu fraţii ortodocşi şi cu cei doritori de a sprijini viaţa. Sperăm ca acest Simpozion să fie doar începutul unui nou suflu dat studiului şi preocupărilor faţă de bioetică, de Pro-Vita, de promovare a metodelor naturale şi de sprijinire a familiilor, a femeilor în derută, în arhidieceza noastră.