În urmă cu câtva timp, presa a insistat asupra “crizei de credinţă” pe care Maica Tereza de Calcutta a trăit-o timp de decenii. În realitate, în acea perioadă Maica Tereza s-a bucurat de un mare sprijin din partea Mariei. Pentru a aprofunda această temă agenţia ZENIT a cerut clarificări de la pr. Joseph Langford, misionar al carităţii şi co-fondator împreună cu Maica Tereza al Congregaţiei Părinţilor Misionari ai Carităţii, de asemenea autor al lucrării “Mother Teresa: In the shadow of our Lady”, editată de “Our Sunday Visitor”. Pr. Langford a dezvăluit agenţiei ZENIT că Maica Tereza a rămas mereu strâns legată de Sfânta Fecioară în timpul “nopţii întunecate” şi cum putem şi noi să ne apropiem de Maria urmând exemplul Maicii Tereza.

- Ce anume v-a indus să dezvăluiţi chiar acum acest aspect al istoriei Maicii Tereza?
- Decizia de a publica “In the Shadow of Our Lady” şi de a dezvălui ceva mai mult din viaţa interioară a Maicii Tereza este rod al convergenţei a două evenimente: a zecea aniversare a morţii sale şi recenta polemică despre “noaptea întunecată” a spiritului. Dată fiind confuzia care domnea cu privire la figura Maicii Tereza şi la viaţa ei, mi s-a părut important să dezvălui o altă dimensiune a luminii şi a frumuseţii operei lui Dumnezeu în sufletul ei. O lumină care străluceşte şi mai tare atunci când credinţa ei devine eroică.

- Cum aţi descrie perioada întunecată a Maicii Tereza şi ce credeţi despre recentele polemici despre această “noapte întunecată”?
- Contrar la ceea ce este prezentat în presă, Maica Tereza nu a suferit niciodată de o “criză a credinţei”. Problema ei nu se referea deloc la credinţă, ci la dispariţia “sentimentului” credinţei; a nu mai simţi prezenţa divinului. Atunci când ieşea din mănăstire pentru a intra în cocioabele din Calcutta, ceea ce era consolarea ei normală în rugăciune dintr-o dată înceta. Înţelegerea acestei schimbări a venit abia mai târziu, dar între timp i se cerea să împărtăşească aceeaşi întunecime interioară, aceeaşi încercare de credinţă, proprie săracilor şi celor lipsiţi; şi să facă asta pentru ei şi din iubire faţă de Domnul. I-a fost dat să simtă ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. Iniţial a suferit de acest contrast între sentimentele sale şi credinţa sa. Dar niciodată lipsa ei de sentimente nu s-a transformat într-o lipsă de credinţă.

Dimpotrivă, noaptea ei întunecată a scos în evidenţă profunzimile ascunse ale credinţei Maicii Tereza aşa cum nici o altă dificultate nu ar fi putut să o facă. Întunericul ei nu numai că i-a permis să exercite extraordinara sa credinţă până la capăt, dar ne permite şi nouă – discipoli moderni şi prea adesea “cu puţină credinţă” – să descoperim adevărata dimensiune de care este capabilă credinţa, chiar şi în dificultate şi în noapte. Maica Tereza ne-ar fi încurajat să facem asemenea ei în Calcutta noastră, în noaptea noastră întunecată. În loc să facem din încercările noastre şi din durerea noastră închisoarea noastră, putem – aşa cum a făcut ea – să transformăm durerea noastră într-o punte spre ceilalţi, într-o legătură de solidaritate, într-un catalizator al carităţii.

- În ce mod raportul cu Maria a ajutat-o pe Maica Tereza în momentele ei de încercare?
- Aşa cum israeliţilor le-a fost dată o coloană de foc care să îi conducă în timpul nopţii, tot aşa şi Maicii Tereza i-a fost dată Fecioara Maria pentru ca să o conducă în noaptea credinţei. Darul Mamei lui Isus – încredinţată Sfântului Ioan pe Calvar şi discipolilor şi sfinţilor în decursul istoriei – i-a dat forţă Maicii Tereza pentru a suporta durerea sa şi pentru a alina durerea săracilor.

Preasfânta Fecioară a ajutat-o nu numai să îşi menţină credinţa în timpul nopţii, ci să iubească în momentele de ariditate; să transforme misterul crucii în seminţe de înviere, în ea şi în ceilalţi. Aşa cum Preasfânta Fecioară l-a însoţit şi ajutat pe Sfântul Ioan – unicul dintre cei doisprezece – să stea cu fidelitate pe Calvar, a ajutat-o şi însoţit-o şi pe Maica Tereza prin marea de suferinţă în care era cufundată, pentru ca să-i poată lumina pe săraci cu lumina iubirii lui Dumnezeu.

- Ce aţi învăţat despre Preasfânta Fecioară de la Maica Tereza?
- Cartea este un compendiu a ceea ce eu am învăţat despre Preasfânta Fecioară în decursul anilor, privind-o şi ascultând-o pe această Sfântă a săracilor. Viaţa ei este pur şi simplu o laudă adusă Mariei, neîmbrăcată în polemici, ci în umilele sariuri ale uneia dintre cele mai credibile şi accesibile martore ale Evangheliei. Este imposibil de observat credinţa Maicii Tereza fără a aminti credinţa Preasfintei Fecioare. Deşi întunericul ei a avut alte forme şi dimensiuni, şi Maria din Nazaret a trăit a ei noapte a credinţei. Este suficient să ne gândim la lunile de îndoială ale lui Iosif; faptul de a nu găsi loc la Betleem; fuga în Egipt; anii de absenţă ai lui Isus de la Nazaret; orele agoniei Sale de pe cruce; agonia ei în timp ce El zăcea în mormânt. Acestea sunt lecţiile de credinţă pe care Maica Tereza le-a luat de la Preasfânta Fecioară.

Însăşi viaţa Maicii Tereza şi ideea ei despre rolul Maicii lui Dumnezeu se poate rezuma într-o “continuă Vizitare”, acel a merge “în grabă” pentru a-l duce pe Dumnezeu celorlalţi. Această viziune mariană se întemeia pe experienţa proprie a Maicii Tereza, dar era şi puternic înrădăcinată în Scripturi. Relatarea evanghelică a Vizitării, în primul capitol din Luca, aminteşte în mod evident “vizitarea” chivotului alianţei la David, şi el în “munţii din Iudeea”. Nimeni nu contestă că chivotul avea o specială ungere a harului şi a prezenţei divine, astfel încât să fie el însăşi “theotokos” (“purtător de Dumnezeu”), deşi era făcut doar din lemn.

Nu ar putea Dumnezeu să facă acelaşi lucru sau mai mult, într-un următor Testament, cu un Chivot nou şi mai bun? Ne scandalizăm de faptul că Dumnezeu poate să facă din carne ceea ce într-o vreme era din lemn? Sau această generaţie nu cunoaşte “nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu”? În definitiv, Maica Tereza nu ar trebui să fie obiect de discuţie, ci un mister marian despre care să spunem pur şi simplu ceea ce ea însăşi spunea des despre misterul lui Cristos ascuns în cei săraci: “Vino şi vezi”.

- În ce mod viziunile Maicii Tereza ca tânără au influenţat evlavia ei mariană?
- Într-o zi din anul 1947, după luni de extraordinar har în care Isus i-a explicat în detalii misiunea pe care trebuia s-o întreprindă, Maica Tereza a avut o viziune în care erau cuprinse principalele elemente ale noii sale chemări. A văzut o “mulţime mare” de săraci de toate tipurile, “învăluită în întuneric”, un întuneric pe care ea însăşi îl va împărtăşi în curând. Preasfânta Fecioară era în mijlocul lor, considerându-i ca fii ai ei. Maica Tereza s-a văzut pe ea însăşi ca “o copilă mică” ce stătea chiar în faţa Preasfintei Fecioare, atât de aproape încât părea una cu ea, literalmente învăluită de prezenţa ei. Ceea ce Maica Tereza a văzut în această viziune în ziua aceea se va împlini în mod efectiv, misiunea ei devenind un fel de “extindere a Preasfintei Fecioare” la Calvarele acestei lumi.

Atunci când îndrumătorul ei spiritual a întrebat-o cum vroia să ducă la capăt această misiune imposibilă pe care Isus i-a încredinţat-o, Maica Tereza a răspuns simplu că îşi punea “toată încrederea ei” în prezenţa Preasfintei Fecioare. Nu s-a îndoit niciodată, inspirată de aceeaşi credinţă care a susţinut-o pe Maica lui Isus în ora cea mai întunecată pe Calvar să creadă că, sub “hainele sfâşiate” ale celui care împărtăşea pătimirea Sa, se ascundea Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum proclamă Isus în Evanghelia după Sfântul Matei şi cum îi plăcea Maicii Tereza să repete: “ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut”. De la viziunea ei din anul 1947 şi până la moarte, Maica Tereza a avut-o pe Preasfânta Fecioară ca referinţă constantă, ca model şi sprijin nelipsit.

- În cartea dumneavoastră vorbiţi despre patru importante “atitudini ale sufletului necesare pentru ca Preasfânta Fecioară să poată interveni în viaţa noastră”. Ni le puteţi descrie pe scurt şi ne puteţi relata în ce mod ele ieşeau în evidenţă din viaţa şi din munca Maicii Tereza?
- Prima condiţie prealabilă în raportul nostru cu Preasfânta Fecioară este atitudinea de puţinătate şi de sărăcie a duhului; o atitudine care deschide porţile Împărăţiei. Aşa cum insistă Evanghelia: “Cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea” (Luca 18,19). Aceasta a fost nota dominantă a Maicii Tereza şi caracteristica aleasă de Preasfânta Fecioară în toate apariţiile sale. A doua condiţie este atitudinea de încredere, de credinţă simplă în prezenţa, în puterea şi în rolul Fecioarei în planul lui Dumnezeu, şi de încredinţare intervenţiei sale şi mijlocirii sale, cu încrederea unui copil.

În al treilea rând, Preasfânta Fecioară, care a spus “fie mie după cuvântul tău”, cere tuturor copiilor ei aceeaşi ascultare umilă, aceeaşi docilitate şi flexibilitate a duhului pe care o vedem în Maica Tereza şi în cei care au trăit în intimitate cu Maria. A patra condiţie pentru a ne apropia de Preasfânta Fecioară este atitudinea contemplativă atât în rugăciune cât şi în viaţă. Sentimentul de uimire propriu copiilor în faţa maiestăţii fiinţei sale şi a frumuseţii creaţiei sale; capacitatea de a ne uimire în faţa darurilor sale şi a binecuvântărilor sale.

- În ce mod Preasfânta Fecioară a dus-o pe Maica Tereza, şi poate să ne ducă şi pe noi, mai aproape de Cristos?
- Maica Tereza a descoperit că prezenţa Preasfintei Fecioare, în timp ce era în cartierele cele mai sărace, făcea totul mai curat, oricât ar fi fost de murdar, şi totul mai frumos, oricât ar fi fost de urât. Deschidea orizonturile cele mai sumbre faţă de lumina harului lui Dumnezeu. Pentru Maica Tereza, Fecioara era ca şi norul care cobora pe cortul adunării în Vechiul Testament, aducând cu sine o atmosferă sacră plină de prezenţa lui Dumnezeu şi oferind un refugiu care purifică şi transformă orice lucru, ducându-ne la divin şi pregătindu-ne pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Maica Tereza era convinsă că în acest spaţiu sacru tot ceea ce îi cerea Dumnezeu se va realiza. În Preasfânta Fecioară, Maica Tereza a găsit un drum privilegiat spre misterul iubirii trinitare revelate în Isus. Pentru ea, Fecioara reprezenta “răspunsul maxim” al omenirii dat lui Dumnezeu, cel mai înalt şi mai complet răspuns dat invitaţiei Sale de a iubi şi de a ne lăsa iubiţi. Aşa cum Preasfânta Fecioară a reprezentat pentru Sfântul Ioan soluţia la dilema slăbiciunii umane, în timp ce el urca muntele Calvarului, tot astfel Preasfânta Fecioară era pentru Maica Tereza soluţia la aceeaşi dilemă, în timp ce se prăbuşea în profunzimile cocioabelor din Calcutta.

Maica Tereza ne invită, aşa cum le invita pe surorile sale, să-i permită Fecioarei să devină soluţia noastră, în timp ce înfruntăm încercările şi exigenţele proprii urmării lui Isus, “luându-ne crucea în fiecare zi”, în Calcuttele ascunse ale inimii noastre. Cu toată inima ei – şi cu ce rezultate extraordinare – Maica Tereza a urmat, şi ne încurajează să urmăm, invitaţia solemnă a lui Isus adresată discipolului: “Iată mama ta!”