“Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11, 29). Luna iunie este închinată Preasfintei Inimi a lui Isus a Cărei sărbătoare este vinerea de după sărbătoarea Trupului Domnului (Corpus Christi), în 23 iunie anul acesta (după calendarul latin).

Devoţiunea către Preasfânta Inimă a lui Isus exista din secolele XI-XII, dar nu a luat avânt decât cu Sf. Jean Eudes (1601-1680) care a făcut-o publică, i-a compus un oficiu şi i-a fixat o sărbătoare.

Dar “învăţăcelul iubit al Preasfintei Inimi”, cum a numit-o Isus Însuşi, a fost Sf. Margareta Maria Alacoque (1647-1690), o călugăriţă vizitandină din Paray-le-Monial, care a avut între anii 1673-1675 numeroase viziuni în care Isus i-a cerut să fie cinstit sub imaginea inimii Sale de carne, spunându-i: “Priveşte Inima Care i-a iubit atât de mult pe oameni… În loc de recunoştinţă primesc din partea celor mai mulţi doar nerecunoştinţă.” Isus i-a încredinţat dorinţa Sa arzătoare de a fi iubit de oameni şi planul Său de a-Şi arăta Inima cu toate comorile Ei de iubire şi milă, sfinţire şi mântuire.

Devoţiunea este în esenţă una reparatorie faţă de suferinţa de moarte pe care i-au cauzat-o Mântuitorului toate păcatele lumii. De aceea, Isus ne invită la Sfânta Împărtăşanie deasă, mai ales în prima vineri din lună. Sf. Margareta Maria se ruga, inspirată de Isus, cu faţa la pământ, de la ora unsprezece până la miezul nopţii, o oră de adoraţie în joia dinaintea fiecărei prime vineri din lună în amintirea nopţii când apostolii L-au părăsit în grădina Gheţimani. Tot Isus este Cel Care a fixat data sărbătorii.

Cel care a îndrumat-o pe Sf. Margareta Maria ca părinte spiritual a fost Sf. Claudiu de la Colombiere, din Societatea lui Isus, indicat vizionarei de Însuşi Mântuitorul pentru această delicată şi importantă misiune. Atât el cât şi confraţii săi iezuiţi au devenit promotori zeloşi ai devoţiunii. În 1856 Papa Pius al IX-lea fixează Preasfânta Inimă a lui Isus ca sărbătoare a întregii Biserici, iar în 11 iunie 1899 Leon al XIII-lea consacră solemn toată omenirea Preasfintei Inimi.

Isus nu vorbeşte nicăieri altundeva în evanghelii despre inima Sa decât în pasajul citat din Sf. Matei. De ce această discreţie? Pentru că iubirea adevărată nu este în primul rând declarativă, ci se arată în fapte. Mântuitorul nu ne cere sentimente, ci efort spiritual tradus în fapte concrete în viaţa zilnică: “Luaţi jugul Meu asupra voastră.” Sf. Tereza mică spunea: “Singura fericire pe pământ constă în a ne strădui să găsim mereu delicioasă partea pe care ne-o dă Isus.” Iar Mântuitorul ne asigură în versetul următor al textului citat: “Căci jugul Meu este folositor, iar povara Mea este uşoară” (Mt 11, 30). Adjectivul care descrie jugul, chrestos în greceşte (în latineşte suave), poate însemna “folositor, bun, potrivit”, iar folosul jugului ne este arătat imediat: “[V]eţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Aduce oare această devoţiune vreun element nou de credinţă? Nu, dimpotrivă: ea ne aduce în faţa ochilor cu mai multă putere o realitate esenţială a credinţei noastre, anume că Isus a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Ca om adevărat, a avut o inimă de carne, cu care, ca Dumnezeu adevărat, i-a iubit pe toţi oamenii, iar dovada supremă a iubirii izvorâte din inima Mântuitorului a fost moartea Sa pe Cruce, când Şi-a dat inima să-I fie străpunsă de suliţa soldatului roman, iubindu-ne pe toţi “până la capăt” (v. Io 13, 1).

Ce chemare înaltă! Isus ne cere colaborarea, ca şi cum Împăratul Universului ar avea nevoie de noi! Şi totuşi, în voinţa Sa dumnezeiască, El vrea să se servească de noi pentru a-Şi arăta iubirea faţă de toţi oamenii. Iar aceasta înseamnă un zâmbet către o faţă încruntată, o mână de ajutor cu spălatul vaselor, cu curăţenia în casă ori cu schimbatul scutecelor, răbdare şi înţelegere faţă de o persoană dificilă… Cât de bogată este fiecare zi în astfel de ocazii de a ne arăta mesageri ai iubirii lui Isus! Sfânta Fecioară, care I-a dat Fiului ei inima Lui de carne, care şi-a lăsat inima străpunsă odată cu a lui Isus, să ne ajute să folosim toate ocaziile zilnice de a iubi cum a iubit ea!