Această mişcare, ce cuprinde mai multe doctrine într-o încercare de sinteză mai mult sau mai puţin reuşită, din care rezultă grupări, curente, fenomene, antrenează o mişcare socială de anticipare a viitorului. Din perspectiva New Age, ştiinţa devine banală şi clasică, se contopeşte cu înţelepciunea şi ocultismul, devenind doar unul din ingrediente. Concepţia doctrinară de bază a New Age-ului se bazează pe holism, formându-se şi o nouă gnoză cu rădăcini în creştinism, budism, hinduism şi islam. Principalele concepţii doctrinare sunt:
- Există o conştiinţă cosmică universală, în care omul, natura şi universul se regăsesc.
- Omul este chemat la o vastă gamă de practici şi tehnici religioase de orientare ezoterică, orientală, care îl ajută să-şi extindă conştiinţa proprie şi să o includă în nemărginitul ocean al energiei cosmice.
- Reîncarnarea este un postulat al evoluţiei conştiinţei. Eul uman prin ciclul reîncarnărilor se perfecţionează constant până ce va coincide cu divinul însuşi.
- Această stare de fapt va duce la o serie de schimbări sociale şi politice care să instaureze o eră a iubirii şi a înţelegerii reciproce.

Redăm trăsăturile definitorii după Rupert, citat de Bruno Würtz:
- Depersonalizarea lui Dumnezeu.
- Divinizarea panteistă a omului.
- Derealizarea lumii, realitatea fiind declarată iluzie şi loc vremelnic al spiritului pur.
- Propovăduirea automântuirii prin diferite tehnici şi ritualuri de dobândire a stării de iluminare.
- Identificarea răului cu starea de neiluminare spirituală.
Se conturează şi o cristologie a noii ere, la care contribuie şi Benjamin Creme, fost elev al lui A.A. Bailey. El vesteşte venirea lui Cristos Maitreya care, din 1977, ar trăi în Londra, în mijlocul unei comunităţi indo-pakistaneze. Maitreya reprezintă mai degrabă o imagine mesianică a lui Buddha, care va instaura o nouă eră.

Cristologia New Age poate fi rezumată astfel:
- Cristos istoric, personal, este separat de Cristosul etern, impersonal şi universal.
- Cristos nu este considerat unicul personaj biblic.
- Este negată moartea lui Cristos pe cruce sau acest eveniment capătă o reinterpretare apocrifă.
- Apar o serie de documente extrabiblice sau o serie de „maeştri” sau „spirite călăuză”, entităţi care ar primi noi revelaţii.
- Se aplică o exegeză ezoterică a textelor biblice.

New Age militează pentru o unitate politică şi organizatorică, o eră nouă şi o unitate mondială, unde omul are scopul de a obţine o unitate a cărei dictatură să fie preluată de o oligarhie. Militează pentru o unitate globală şi mondială condusă de un grup restrâns. Ne oprim asupra a trei forme din care două creează instituţii: ecumenismul exagerat în afara creştinismului şi francmasoneria; alături de acestea, cercetătorii fenomenului New Age integrează şi o mişcare ecologistă.

Ecumenismul ca tendinţă excesivă care se manifestă azi în interiorul anumitor organizaţii este de orientare New Age.

Francmasoneria este o societate a cărei învăţătură este simbolică şi iniţiatică. Cu toate că îşi asumă un străvechi trecut, a fost organizată sub forma contemporană la începutul secolului al XVIII-lea în Anglia prin reunirea Societăţii „Rosa Cruce” cu Societatea Masonilor Operativi, la care s-au adăugat „Templierii” (diferiţi de Ordinul Templierilor din timpul cruciadelor). Masoneria îşi propune să realizeze reconstrucţia simbolică a templului lui Solomon sau construirea unei societăţi fundamentate pe principii raţionale. Masoneria utilizează ritualuri, cultură intelectuală şi alte idealuri de solidaritate şi fraternitate.

Din punct de vedere al psihologiei religiei, noua religiozitate se caracterizează ca o credinţă fără dogme. Este o formă de transreligiozitate, în care se întâlnesc toate religiile, formându-se un sincretism acceptat. Se evită însă panteismul clasic.

Aşadar, esenţa New Age-ului este o încercare de răsturnare a oricărei doctrine religioase aparţinând religiilor istorice, mai ales a creştinismului. Rezultatul acestei încercări nu este instaurarea unei noi ere a iubirii şi înţelegerii, ci realizarea societăţii fără simţul sacrului, fără nici un fundament religios real, care să instaureze în ultimă instanţă haosul în relaţiile sociale, interpersonale şi în psihicul uman.

Pentru a-şi justifica această doctrină, New Age se sprijină pe patru coloane.

A. Prima coloană: o substructură ştiinţifică
Succesul New Age-lui se datorează în bună parte pretenţiei sale că se sprijină pe baze ştiinţifice. Omul modern visează de mult să împace religia cu ştiinţa. Cea mai bună religie ar fi aceea care ar putea prezenta cele mai solide scrisori de acreditare, iar New Age tocmai oferă acest lucru: s-a terminat cu fizica clasică, la modă de pe vremea lui Newton; ea priveşte universul ca pe o maşină uriaşă, ale cărui elemente se echilibrează prin interacţiune, menţinând astfel lumea în mişcare; Einstein a stabilit de mult că materia nu e alcătuită din particule, ci din unde sau din unde şi particule. (Nu e oare semnificativ faptul că un specialist în fizică atomică, Fritjof Capra, este considerat ideologul New Age-lui?)

Dar New Age a mers şi mai departe: universul nu e o maşinărie, ci un uriaş corp viu, unic, susţinut nu de mecanică, ci de raporturi calitative; toate fiinţele sunt înrudite, formând o singură familie, omul face în mod intim parte din acest ţesut ca o bucată dintr-un tot: participă pur şi simplu la o viaţă organică a ansamblului. El nu se poate ţine deoparte ca un observator neutru sau ca un subiect independent.

Prin urmare, omul nu mai este cu adevărat liber, nici răspunzător de faptele sale: el doar ia parte, chiar dacă nu simte aceasta. Totul este deci una (monism); chiar şi Dumnezeu este un element al cosmosului (panteism). Nici vorbă, aşadar, de creaţie. Pentru că toate sunt una, toate distincţiile se şterg: între suflet şi trup, între Dumnezeu şi lume, între inteligenţă şi sentiment, între interior şi exterior, între zone conştiente şi inconştiente, între cer şi pământ.

B. A doua coloană: „religiile” orientale
Ştim că pentru vechea înţelepciune chineză (taoismul), întreaga realitate nu este altceva decât un organism viu unic, ale cărui forţe opuse, yin şi yang, se menţin reciproc în echilibru. Elementul yin este feminin, obscur, pasiv, învăluitor, introvertit, sintetic; elementul yang este masculin, luminos, activ, creator, extrovertit, analitic. Omul nu poate fi fericit decât realizând în sine însuşi această lege a naturii, echilibrul între yin şi yang; el e chemat la pacea interioară.

Preluând elemente din taoism, New Age spune că există reîncarnare şi încă de mai multe ori la rând, până când omul ajunge la „vid”, cu totul adormit şi fericit, adică va ajunge la acea stare de „nirvana”, stare în care individul încetează să mai existe. Afirmă chiar că se poate recupera şi o existenţă ratată.

C. A treia coloană: noua psihologie
După New Age, ar exista un inconştient colectiv, prezent în toţi oamenii. El e ca un fel de tezaur al experienţei omenirii de la origini şi până acum: imagini, reprezentări, trăiri, moduri de gândire. În mod normal acestea nu sunt conştiente, dar se poate avea succes la ele, cel puţin parţial, în anumite visuri, basme şi legende mistice.

New Age atribuie lui C.A. Jung concepţia după care aceste date din străfundul sufletului ar fi „sinele”, iar acesta ar fi aproape de Dumnezeu, dacă nu chiar Dumnezeu însuşi. Dacă aşa stau lucrurile, putem să-l întâlnim pe Dumnezeu coborând în adâncul propriei noastre fiinţe: el este în noi. Acest lucru poate fi înţeles în două feluri. Primul: Dumnezeu trăieşte în noi, dar e distinct de noi. Aşa spunea şi sfântul Augustin; dar New Age gândeşte astfel: Dumnezeu este străfundul fiinţei noastre. Nu e distinct de noi: noi suntem Dumnezeu. E cu totul altceva, un lucru inadmisibil pentru creştini.

New Age pretinde că omul îşi poate retrăi evenimentele naşterii şi poate face experienţe-limită „în pragul morţii”. Provoacă în mod sistematic aceste fenomene: „rebirth” sau noua naştere (pentru a elimina anumite traumatisme), „călătorii la porţile morţii”, precum şi faimosul „channelling” – intrarea în contact cu lucruri sau fiinţe de dincolo de lumea văzută.

D. A patra coloană: astrologia
Deşi cititul în stele (astrologia şi prezicerea horoscoapelor ce decurg din ea) este considerat, din vremuri străvechi, o cunoaştere ocultă, tainică la care numai cei iniţiaţi au acces, New Age consideră că ne aflăm în jurul unor evenimente excepţionale. În jurul anului 2000, soarele va intra într-o nouă constelaţie, a „Vărsătorului”. Acest lucru va schimba, spun ei, cursul lumii şi al istoriei. A fost o vreme când omenirea a trăit sub influenţa constelaţiei Taurului: atunci au fiinţat imperiile şi religiile Mesopotamiei; a urmat constelaţia Berbecului cu religia mozaico-iudaică; acum este constelaţia Peştelui, cu religia creştină (care se asociază cu criptograma peştelui IHTYS, parola şi simbolul primilor creştini – Isus Hristos „Teú Ios Sotír”). În jurul anului 2000 intrăm în „era Vărsătorului”, fapt ce va aduce o nouă ordine mondială, o nouă omenire, o nouă „religie”.
Este necesar să subliniem că se configurează tot mai clar două curente diferite ale New Age-ului: unul gnostic-religios, care caută fiinţa transcendentă şi transpersonală şi în aceasta eul autentic; celălalt ecologic-monist, care se îndreaptă către materie, spre pământul mamă şi care prin ecofeminism se leagă de feminism.

Reîncarnarea în New Age
Printre ideile fundamentale ale New Age-lui apare „reîncarnarea” sau „transmigraţia sufletului”, idee preluată din mitologia religioasă a unor popoare, în special din spiritualitatea răsăriteană. Ea merită o atenţie specială; deoarece ideea că „eul” personal al fiinţei umane trece în mod ciclic prin existenţe variate (schimbând doar trupul sau corpul său) pe parcursul a sute de mii de ani, până când ajunge la „iluminarea definitivă” a sa, este complet inadmisibilă pentru credinţa creştină.

Credinţa în reîncarnare afirmă că identitatea unică, personală a fiecărui om este o iluzie sau cel puţin că această identitate este independentă fiecărui corp. Asemenea credinţă manifestă un dispreţ pentru profunda însemnătate a corporalităţii umane şi micşorează valoarea libertăţii şi a responsabilităţii morale a fiecărei persoane umane. Dar ceea ce este mai îngrijorător este faptul că reîncarnarea este o înfruntare deschisă a revelaţiei creştine.

Dacă s-ar fi acceptat reîncarnarea, Cristos ar fi avut de suferit în mod continuu de la începutul lumii. În loc de aceasta el şi-a făcut apariţia o dată pentru totdeauna pentru a elimina păcatul, sacrificându-se. Deoarece „omului îi este dat să moară o singură dată, iar după aceea să fie judecat”, astfel şi Cristos se oferă doar o dată să ia păcatul omului asupra lui.

Literatura populară inspirată din New Age abundă de „mărturii” şi povestiri care presupun să dovedească nu numai actul „încarnărilor anterioare”, ci şi posibilitatea amintirii lor depline şi conştiente. Această mişcare religioasă adesea îşi recunoaşte liderii ca reîncarnări ale altor figuri istorice sau mitologice, care au revenit la viaţă pentru a continua munca lor de iluminare a umanităţii.

Terapiile alternative ale unor „programe umane” încearcă să-i ajute pe adepţii lor să descopere rădăcinile problemelor lor din prezent, în „vieţile lor anterioare” prin hipnoză şi alte tehnici autosugestive.

Toate acestea au sădit îndoiala în mintea a numeroşi creştini; prin acestea, încearcă să-i convingă că reîncarnarea este un postulat al evoluţiei conştiinţei; că egoul uman, prin ciclul reîncarnărilor se perfecţionează constant până ce va coincide cu divinul însuşi.

Un studiu de sondaj comparativ a fost organizat de către „European Values Survey Study” („Studiul de Sondare a Valorilor Europene”). Acest sondaj şi-a propus evaluarea credinţei populaţiei ţărilor Uniunii Europene în reîncarnare. Sondajul a fost realizat în două runde, primul în anul 1981 şi cel de-al doilea în anii 1990-1991.

După cum reiese din anexă (tabel nr. 1), atât în 1981, cât şi în 1990, media celor care cred în reîncarnare rămâne stabilă, ea reprezentând 21% din populaţia adultă a unor ţări din Uniunea Europenă. Contrar aşteptărilor, cei mai mulţi dintre cei care cred în reîncarnare nu provin din rândul celor care nu fac parte din vreo Biserică. Doar 16% provin din rândul acestora, 21% dintre adepţii reîncarnării se declară catolici, 19% sunt membri ai Bisericilor şi denominaţiunilor protestante (cum ar fi luterani, reformaţi şi metodişti), iar alţi 19% provin din rândul aşa-ziselor „Biserici libere” (cum ar fi martorii lui Iehova sau mormonii). Din păcate, asemenea sondaje n-au fost făcute şi în celelalte ţări ortodoxe, cu excepţia Greciei.

Există diferenţe de procentaj între adepţii reîncarnării care provin din rândul femeilor şi bărbaţilor. Numărul femeilor care cred în reîncarnare este mai mare decât acela al bărbaţilor (vezi Anexă, tabel nr. 2).

Simboluri şi ideograme

simbolizează legătura dintre fiinţa umană şi spiritul universului, cu semnificaţia de punte de legătură; simbolul curcubeului este un complex arhetipal prezent în psihismul popoarelor din vremuri imemoriale.

Razele de lumină sunt simbolul celor şapte culori din curcubeu, dar şi al culorilor lăuntrice proprii tuturor fenomenelor din natură.

Triunghiul, semicercul, sectorul de 90 de grade, cercul cu un punct în centru, cercurile concentrice în jurul unui punct sunt simboluri grafice utilizate de iniţiaţi în scopul identificării reciproce, având şi semnificaţia de centralitate, unitate.

Zvastica, preluată de la A.A. Bailey, numărul 666, preluat din apocalipsa iudeo-creştină, tripla buclă, cu aceeaşi semnificaţie apocaliptică, pentagrama (orientată astfel ca să se arate două corniţe), salutul hard-rock, invocat în magia ceremonială.

Yin şi Yang, sub forma lui Dao, începe să simbolizeze concepţia de bine şi de rău aflată în echilibru dinamic din doctrina New Age.

Culoarea verde devine simbol al supravieţuirii şi al ultimei speranţe. New Age consideră că omenirea actuală va supravieţui prin integrare holistică şi reintegrare în ecosistem. Revoluţia roşie se continuă cu cea verde.

Puteţi cumpăra această carte prin Internet, de la librăria Presa Bună!